„O poveste de dragoste…(vehiculul meu de supravieţuire)”
Despre sclavie
Textul original de Varg Vikernes.
Întâi de toate, aş vrea să subliniez că sunt împotriva tuturor formelor de sclavie. Chiar şi formele de „sclavie uşoară” găsite în antica Europă de nord, unde „sclavii” erau un fel de arendaşi. Cred că este greşit să înrobeşti în orice fel vreun om, fie cu forţa, sau printr-un sistem bancar corupt. Nu aş vrea să deţin sau să beneficiez de serviciul sclaviei, eu însumi, pentru orice în lume. Mai degrabă mi-aş curăţa propria dezordine şi mi-aş face singur propria muncă anostă.
Acestea fiind spuse, sclavia de astăzi este folosită pentru a subjuga omul european. Prin mijloace necinstite, suntem făcuţi să credem că Europa a avut o oribilă istorie a sclaviei, că ar trebui să ne simţim cu toţii vinovaţi şi de asemenea să ne fie ruşine de ce au făcut strămoşii noştrii. Această „vină a albilor” este instalată prin minciuni masive, convingătoare şi injuste.
Aici sunt nişte DATE cu privire la istoria sclaviei în lumea noastră :
1) Toate popoarele de pe această planetă au avut sclavi într-un anumit punct din istorie. Unele cazuri erau mai grave decât altele, şi popoarele europene erau printre cele mai îngăduitoare în acest context.
2) Majoritatea navelor şi pieţelor de sclavi nu erau deţinute de oameni cu descedenţă europeană. Şi majoritatea clienţilor nu aveau descendenţă europeană.
3) Navele care traficau sclavi din Africa în Americi cumpărau oameni care erau deja sclavi. Erau deja înrobiţi de către indivizi cu altă origine (arabi şi alţi africani, în majoritatea timpului), care doar îi vindeau altor comercianţi de sclavi.
4) Musulmanii (turci, arabi şi berberi) operând din Marea Mediterană, au subjugat aproximativ un milion şi jumătate de europeni numai între secolele XVI şi XVIII. Ei au navigat coastele europene chiar până în Islanda, şi au luat deopotrivă femei şi bărbaţi pe post de sclavi.
5) Europenii au fost primii care au oprit sclavia în timpurile moderne. Sclavia în Africa şi lumea arabă încă se continuă. Ambii, africanii şi europenii (în special femeile tinere) sunt înrobiţi chiar şi în ziua de astăzi.
6) Mai puţin de 2% din populaţia europeană in America secolelor XVII, XVIII şi XIX au deţinut vreodată sclavi!
7) Doar 5% din sclavii ajunşi în cele două Americi mergeau către ce se numeşte azi SUA. Restul mergeau în America Latină.
Deci, nu doar că popoarele europene nu ar trebui să se simtă mai rău decât altele, în ceea ce priveşte sclavia, dar ar trebui să se simtă mândre că au fost printre cei mai îngăduitori în acest context ; au fost printre popoarele care şi-au tratat sclavii în cele mai umane moduri, care au deţinut cei mai puţin sclavi şi primii care i-au eliberat.
Dacă cineva încearcă să vă inducă o altă idee, aceea este greşită. Fie din cauză că nu ştiu mai bine (ar putea fii victime ale propagandei mincinoase împrăştiată de inamicii Europei) sau pentru că au o agendă anti-Europeană, şi voiesc a ne disturge cultura, mândria, istoria, puterea, poporul şi valorile. Vina pe care ei încearcă să o răspândească asupra noastră e o parte din campania pe care ei o duc pentru a ne distruge (un exemplu).
Fiţi mândrii, europeni; bărbaţi şi femei! Fiţi mândri de cine sunteţi, şi de cine au fost strămoşii voştri.
Cinste zeităţilor europene! Cinste şi bucurie!
Despre tehnologie şi abilităţi fireşti
Textul original de Varg Vikernes.
Mai întâi, puţină muzică…
În ziua de azi avem nevoie de tehnologie pentru a supravieţui, nu în cele din urmă din cauză că cei care sunt porniţi pe a ne anihila, se înarmează cu toată tehnologia pe care o pot găsi. De asemenea, trebuie să conştientizăm că avem nevoie de tehnologie chiar şi într-o lume ideală. Adică, până şi o suliţă sau un cuţit pentru vânat sunt forme de tehnologie.
Înainte de a continua, vreau să fac diferenţa între tehnologia care este necesară şi deloc nocivă naturii şi omului, şi cea care nu e necesară şi chiar nocivă naturii sau omului. De dragul simplităţii, le voi numi „tehnologie bună” şi „tehnologie proastă”.
O problemă serioasă a tehnologiei proaste este aceea că interferează cu selecţia naturală şi chiar susţine decăderea rasei umane. Omului fără vreo abilitate firească i se dă dintr-o dată oportunitatea să trăiască, dar nu numai atât, ci să trăiască pe seama celor mai buni ca el.
De exemplu, vânătorul nu mai are nevoie de pricepere sau curaj, şi poate vâna orice animal de la o distanţă şi o locaţie sigură, cu o armă de foc, de la 2 km distanţă. De fapt, agricultura industrială chiar scoate din uz vânătoarea şi îi îndepărtează omului atât de multe elemente din procesul natural (chiar şi procedeul de hrănire) încât a pierdut complet toate conexiunile normale şi sănătoase cu natura – şi omul fără de astfel de conexiuni, va distruge toate elementele naturale.
În mare parte, tehnologia proastă distruge omenirea, iar omul care a fost odată creativ, iscusit, curajos, sănătos şi zdravăn, va fi schimbat încet dar sigur, într-o creatură teribilă şi inumană, suferind de tot felul de boli- fizice şi psihice. Ce se va întâmpla în punctul în care omenirea va fi atât de degenerată încât nu va mai putea să susţină nici societatea de înaltă tehnologie pe care a creat-o? Da, în cele din urmă omul va deveni atât de imoral încât nu va mai fi capabil nici să schimbe un bec, sau măcar să înţeleagă că are de făcut asta.
Supravieţuitori?
În mare parte, această tehnologie proastă distruge şi mediul de care omul are nevoie ca să trăiască. Pădurile care odinioară erau pline de verdeaţă şi animale, au fost transformate în câmpuri care produc plante modificate genetic, toate fiind deţinute de o mică elită coruptă, crudă, cinică, lacomă şi mincinoasă. Lacurile şi oceanele care abundau de viaţă s-au transformat în gropi de gunoi pentru resturi şi deşeuri toxice. Oraşele cresc accelerând decăderea omenirii şi mai departe. Tehnologia proastă este aclamată, ca fiind ultima soluţie a problemelor creată de ea insăşi, şi nu pare să aibă altă soluţie înafară de dezastru.
Lumea care depinde de tehnologie devine totodată foarte vulnerabilă capriciilor naturii : furtuni solare, cutremure, erupţii vulcanice, şi de asemenea, vremea nefavorabilă, o pot distruge. Aşadar, chiar dacă niciodată nu vom rămâne fără energia necesară pentru a susţine lumea modernă, dacă omul nu are timp de pierdut pentru a susţine lumea în care trăieşte, aceasta va decădea la un moment dat.
Un om se poate întreba : cum ar putea o specie inteligentă să se plaseze singură în situaţia în care se va autodistruge? E doar o chestiune de timp până se va întâmpla, şi se poate întâmpla în atât de multe moduri!
Până când acea zi va veni, când tehnologia modernă avansată se va prăbuşi, eu voi folosi tehnologia proastă pentru a o promova visul unei vieţi simple, a vieţii într-o societate a „tehnologiei bune”, care cultivează omul sănătos ce trăieşte în comuniune cu natura şi devine o parte a acesteia. Când ziua va veni, eu voi fi gata să trăiesc fără a depinde de tehnologia proastă, pentru supravieţuirea propriei mele familii, şi la fel vor face mulţi alţii.
Decăderea tehnologiei proaste nu va fi un dezastru pentru „specia umană” totuşi, dar va fi o problemă pentru cei care nu au avut iscusinţa să scape de această capcană – ceva ce ar fi putut foarte uşor să facă dacă s-ar fi întors la o viaţă simplă. Specia umană va profita de fapt, de acest „dezastru”, în timp ce va fi purificată şi acele „celule cancerigene” vor dispărea. Ambele, Mama Natură şi specia umană vor fi întinerite de aşa un „dezastru”. Mama Natură va lua înapoi ce i-a fost furat de către omul „civilizat”. Pământul va musti dinnou de viaţă şi va deveni dinnou verde. Timpul va şterge rămăşiţele lumii tehnologiei proaste iar specia umană va intra într-o (nouă?) lungă perioadă în care tehnologia proastă nu va mai fi văzută ca un lucru bun. Poate că reguli universale vor fi create, şi respectate, pentru a asigura un timp îndelungat înainte ca altă formă de tehnologie rea va fi dinnou inventată : înainte ca omul să intre (încă o dată?) într-o perioadă de declin…
Supravieţuitori!
Câteodată se spune că „nimic nu e nou, doar că a fost uitat”, şi poate că unele lucruri au fost uitate intenţionat, tocmai pentru că unii au fost destul de chibzuiţi să înţeleagă faptul că tehnologia nu este bună.
7 Exemple de „tehnologie bună” :
Vase de ceramică
Haine făcute din materiale naturale şi blană
Lupe din quartz (nu ştiaţi că aveau aşa ceva în Epoca de Piatră, nu-i aşa? Le foloseau pentru a face focul mai repede)
Corturi
Instrumente muzicale acustice
Lumânări de ceară
7 Exemple de „tehnologie proastă” :
Maşini
Avioane
Agricultura industrială ( şi de fapt, agricultura insăşi…stilul de viaţă vânător-adunător este superior celui agricultural în toate modurile)
Arme de foc
Drumuri pavate
Medicina modernă
Electricitatea (de fapt: tot ce are nevoie de electricitate pentru a funcţiona).
Culturi ale fertilităţii, partea I
Textul original de Varg Vikernes.
Savanţii şi cei nespecializaţi par să se gândească la religia pre-creştină ca fiind un fel de cult al fertilităţii, şi totul este interpretat în aceeaşi lumină, de parcă fertilitatea ar fi singurul lucru de care oamenii de atunci se îngrijeau. Astfel, toate simbolurile feminine sunt văzute ca „simboluri ale fertilităţii”, şi chiar femeile însele, sunt portretizate ca fiind simboluri ale fertilităţii.
V-aţi putea pune o întrebare care ar sfărâma toate ipotezele şi teoriile de acest gen : „Era fertilitatea o problemă a Europei antice?”. Ei bine, de ce ar fi? Aproape toate problemele legate de fertilitate în ziua de azi sunt conectate cu stilul de viaţă modern şi tipului de poluare pe care nu îl aveau atunci. Singura problemă legată de feritilitate pe care ar fi putut-o avea, şi pe care o avem şi astăzi, este amestecarea raselor (făcând hibridul masculin hipersexual- pentru a compensa lipsa lui de fertilitate, va căuta să împerecheze de mai multe ori).
Totuşi, chiar şi atunci când proto-europenii (homo-neanderthalensis) s-au suprapus prima data cu proto-africanii (homo sapiens), probabil în timpul Epocii de Gheaţă, când unii proto-europeni au mers să trăiască în Africa de nord şi de est, fertilitatea constituia cu greu o adevărată problemă. Progenitura masculină (dar nu şi cea feminină) al acestui fel de mixturi este de multe ori infertilă şi incapabilă să procreeze, dar nu exista o rată ridicată de suprapunere a raselor, şi s-au amestecat doar izolat, însemnând că oricum aproape toţi erau bărbaţii proto-europeni, fără probleme de feritilitate, chiar şi femelele hibride (că veni vorba, cunoscute astăzi ca şi „Cro-Magnon”) încă erau fertili.
Când triburile acestea s-au întors în Europa, puţin schimbate, principalul şi cel mai sever efect al acestei întoarceri (în contextul fertilităţii) o constituia rata supravieţuirii femeii insărcinate. Lăsând o femeie însărcinată nu era o problemă, cum se întâmplă şi în zilele noastre, dar provocarea era pentru femeie, aceea de a supravieţui sarcinii, şi nu în cele din urmă, a da naştere acelui copil, dar când există şi un amestec al rasei, aceasta de multe ori devenea o provocare.
Femeile au şolduri proiectate să dea naştere unui copil identic rasial cu ele, şi dacă un bărbat de altă rasă o lasă însărcinată şi pruncul moşteneşte craniul acestuia (şi statistic, se va întâmpla aşa, în 50% din cazuri), atunci femeia va avea o problemă majoră în a da naştere acelui copil.
Astăzi vedem că atunci când femeile africane se căsătoresc cu bărbaţi europeni, au atât de multe probleme cu sarcina, încât doctorii vor aproape automat să realizeze operaţia cezariană, pentru a asigura supravieţuirea mamei şi a copilului. A da naştere este la fel de dificil ca a încerca să înghesui un craniu imens de altă rasă prin şoldurile tale, ceea ce nu numai că măreşte şansele de deces ale pruncului, dar şi leziuni craniene ale acestuia.
Când Sigmund Freud a dezvoltat teoria lui absurdă ignorantă, şi iluzorie cu privire la „dorinţa incestuoasă” a femeilor faţă de tatăl lor, nu a reuşit să înţeleagă că ele nu sunt atrase de tatăl lor, dar sunt atrase de bărbaţi care arată ca tatăl lor din cauză că atunci când vor avea un copil, şansele ca acesta să supravieţuiască sunt mult mai mari: dacă partenerul ei arată ca tatăl ei, şansele ca acel copil să aibă un craniu potrivit pentru şoldurile ei sunt foarte mari.
Când amestecarea a început, diferenţele dintre proto-europeni şi proto-africani erau destul de mari, şi foarte puţini dintre copiii hibrizi şi mamele lor au supravieţuit naşterii. Cei care au supravieţuit sunt cei care au moştenit craniile mai mici ale mamelor africane, şi nu acelea mai mari ale europenilor. Desigur, nu este atât de simplu dar există mari şanse să se fi întâmplat astfel. Deci, Cro Magnon-ul, rezultatul direct al acestei mixturi, are un craniu mai mare decât cele regăsite la proto-africani, dar mai mic decât cele găsite la proto-europeni. Ca alţi bine cunoscuţi metişi, Cro Magnon-ul a suferit o serie de probleme precum creşterea anormală, dinţi deformaţi, şi, de multe ori, malformaţii severe la nivelul scheletului.
Din fericire, amestecarea raselor a fost doar trecătoare, şi în timp, frecvenţa şi puterea problemelor cauzate de aceasta au fost diminuate. Genele proto-africane au fost distribuite uniform proto-europenilor care în general, nu se împerecheau cu ei. Totuşi, hibridizarea a schimbat populaţia europeană, şi a cauzat multe efecte adverse, dar fertilitatea nu a fost niciodată o problemă. Cu toate acestea, supravieţuirea sarcinii tot a rămas o provocare serioasă pentru femei, pentru că noi, chiar şi astăzi suntem în medie, doar 99,7 % europeni (neanderthali).
Procesul
Textul original de Varg Vikernes.
Anul trecut persoanele din guvernul Franţei, fără nici o permisiune al judecătorului, au lăsat poliţia lor să tragă în uşa noastră din faţă dis-de-dimineaţă (în loc să bată pur şi simplu la uşă). Până când ei n-au spart uşa şi au intrat, ei nu s-au prezentat în calitate de ofiţeri de poliţie, dar din fericire eu am putut să văd din fereastră că ei într-adevăr erau ofiţeri de poliţie. (Putem doar specula de ce au făcut-o în acest fel.) M-au arestat pe mine şi soţia mea gravidă, şi au lăsat copiii noştri speriaţi – la vârsta de 2, 3, 5 ani la acel moment – în grija socrului şi soacrei mele, care (conform copiilor) în loc să-i mângâie, la-u lovit pe cel mai în vârstă şi le-au spus că ei nu ne vor mai vedea din nou.
Poliția ne-a arestat fără nici o dovadă împotriva noastră, şi fără nici o permisiune de la judecător. Nu am fost acuzaţi de nimic, iar dovezile care erau spuse de politicieni să le folosească pentru a justifica arestarea noastră s-au dovedit a fi un nonsens absolut dincolo de orice îndoială – şi poliţia ştia de asta chiar înainte ca să ne aresteze. Între timp, mass-media ne-a prezentat ca neo-nazişti şi terorişti cu legături cu teroristul sionist Anders Breivik. Au făcut-o asta deoarece aşa li s-a spus să facă, de aceeaşi politicieni care au ordonat arestarea noatră ilegală în primul rând.
Casa noastră după arestare:
Când am fost eliberaţi din arest, eliberaţi de toate suspiciunile, mass-mediei i s-a spus de aceiaşi politicienii să nu mai vorbească despre cazul nostru, majoritatea aşa şi a făcut. Astfel imaginea noastră de neo-naziştii şi presupuşi terorişti s-a păstrat printre cea mai mare parte al publicului francez…
La scurt timp după eliberarea noastră din închisoare, eu cu soţia mea ne-am luat copiii noştri înapoi, în ciuda soacrei şi socrului meu care a compus o scrisoare către un judecător şi au încercat să ia copiii noştri de la noi. Ei au vrut să-i ţie cât mai departe de noi pentru a-i scuti de influenţa rea a părinţilor săi „nazişti” şi să-i trimită la şcoală publică (noi educăm copiii noştri acasă, ceva cu ce ei în mod evident nu sunt de acord). Judecătorul desigur că a decis în favoarea noastră, şi copiilor noştri li s-a permis să se întoarcă acasă după o săptămână de despărţire de noi.
După eliberarea noastră banca a închis fără nici o explicaţie contul nostru, iar apoi un serviciu bancar online a închis contul nostru, din nou, fără nici o explicaţie, şi ne-a interzis pentru totdeauna. Apoi, aceiași politicieni care au ordonat arestarea noastră au început să facă încercări de a mă expulza din Franţa, pe motive că eu o fi fiind „o ameninţare pentru securitatea naţională”. Judecătorii, din nou, a decis în favoarea mea. În cele din urmă politicienii au decis să mă acuze pentru (eu nu glumesc): „apărarea crimelor de război şi crimelor împotriva umanităţii”, „anti-semitism” şi „rasism”, din cauza posturilor mele de aici pe Thulean Perspective. Ei au păstrat pentru sine „evidenţa” împotriva mea, cam de 900 de pagini cu informaţie, până în ultimele câteva zile înainte de proces, deaceea avocatul meu a cerut să fie amânat cazul din motiv că lui nu i s-a dat posibilitate de a-şi pregăti apărarea mea. Judecătorii au căzut de acord şi au amânat cazul pentru 3 iunie al acestui an.
Deci, procesul continuă şi eu risc să ajung la închisoare până la 5 ani pentru lucrurile care se presupune că am publicat aici pe Thulean Perspective. Da, până la 5 ani de închisoare în Franţa pentru scrierea pe un blog… în limba engleză, pe un server din Statele Unite ale Americii.
Aceasta este starea Europei de astăzi: aşa-numitele „democraţii” sunt în realitate dictaturi, unde cei de la putere pot face ce vor, fără consecinţe. Da, pe hârtie am putea să dăm în judecată politicienii responsabili pentru arestarea noastră ilegală, dar aceştea împiedică orice realizare posibilă al acestui lucru, persecutându-ne sau sau făcând pe alții să ne persecute. În felul ăsta ei ne golesc finanţele noastre, lăsându-ne fără mijloacele de a îi da în judecată. Având soacră şi socru din generaţia „boomer”, care s-au folosit de ocazia favorabilă pentru a pedepsi fiica lor pentru că s-a căsătorit cu mine, încercând să ieie copiii noştri de la noi (probabil pentru a-i folosi ca ostatici, pentru ca să forţeze soţia mea să divorţeze cu mine), fireşte că nici asta nu le-a reuşit. Astfel procesul de la 3 iunie are sens: ei doresc să se asigure că eu nu voi fi niciodată în stare să-i dau în judecată. Vedeţi că am nevoie de un avocat pentru apărarea mea, iar serviciile avocaţilor sunt foarte scumpe. Ei nu au nevoie de condamnare pentru a câştiga: ei pur şi simplu distrug capacitatea mea de a îi da în judecată, într-un fel sau altul. Este o situaţie învingătoare pentru ei.
Deci, în primul rând de ce am fost arestaţi atunci când nu am făcut nimic rău? Răspunsul este simplu: ei nu doresc ca cineva să vorbească împotriva lor şi agenda lor nebună. Eu promovez cultura europeană, prin apărarea bunelor idealuri, valori, tradiţii şi idei europene, iar ei nu doresc să fac asta. Nici nu vor alții să facă asta, iar nimeni nu vor să se se tragă cu focul în uşile sale, ceva ce autorităţile sunt aparent dispuşi să facă chiar şi cu soţiile însărcinate şi copiii mici înăuntru, chiar şi atunci când nu există niciun fel de dovadă cu privire la orice activitate criminală de oricine din cei care sunt înăuntru… Cu alte cuvinte: este un război psihologic. Ei sperie oameni ca să tacă, terorizându-mă pe mine şi familia mea. Ei fac pe oameni să nu dorească să promoveze propria noastră cultură păgână, şi astfel, făcând mai uşor pentru ei s-o înlocuiască.
De ce vor ei să înlocuiască cultura noastră? Ei bine, întrebaţi-i voi…
Prietenii mei de la Scriptoblog au scris un post despre acest caz, cu un link către un cont de susţinere pe Facebook, încurajând oamenii să apară în Paris, pe 3 iunie, la ora 13:00, pentru a susţine pe mine şi familia mea împotriva terorii politicienilor din guvernul francez. Sper să văd mulţi dintre voi acolo. Arătaţi persoanelor din guvern că noi nu tolerăm comportamentul lor, şi că noi nu ne temem!
Tradus de Lazarenco Tudor.
Apropierea întunericului
Textul original de Varg Vikernes.
Transcrierea:
Dintre toate teoriile conspirative şi perspectivele tenebre asupra viitorului de care am auzit, este una care cu cea mai mare siguranţă va scrie soarta lumii moderne. Ea de asemenea va scrie soarta a celei mai mari părţi ale omenirii, dar după cum ştim: omenirea nu are nevoie de 7 miliarde de fiinţe umane pentru a supravieţui. De fapt, este cu mult mai probabil de a supravieţui cu chiar numai câteva mii de indivizi umani.
Astăzi absolut totul ce menţine civilizaţia este pe 100% dependent de energia electrică. Deci când electricitatea va dispărea, va dipărea şi civilizaţia.
Astăzi aproape toţi pentru a supravieţui sunt pe 100% dependenţi de civilizaţie. Deci când civilizaţia va dispărea, va dispărea şi omenirea.
Aproape în fiecare 150 de ani o mare furtună solară loveşte pământul şi distruge totul electronic precum şi întreaga reţea electrică. În trecut asta nu era problemă: în primul rând nu era nicio electricitate, niciun satelit şi cel mai important: nu erau centrale nucleare… Da, vedeţi că centrala nucleară are nevoie de electricitate pentru a se stinge în siguranţă şi sunt nevoie de luni pentru a face acest lucru. Dacă energia electrică va dispărea(şi generatoarele energetice de rezervă desigur vor avea aceeași soartă ca şi restul sistemului de energie electrică), atunci ele se vor topi – şi orice centrală nucleară de pe această planetă se va transforma într-un Cernobîl. Dacă o mare furtună solară va lovi Pământul, atunci toate maşinile de asemenea vor înceta să lucreze precum şi toate celelalte mijloace de transport, prin urmare nimeni nu va putea stinge manual incendiile la centrale, şi cel puțin o parte de viaţă de pe planeta noastră, care este omenirea, va fi grav… contestată, ca să spunem aşa, de acest lucru.
Cele câteva fiinţe umane încă în viaţă cu aproximativ un an după următoarea mare furtună solară vor avea de înfruntat o viaţă foarte diferită de cea cu care s-au deprins, şi dacă doreşti să supravieţuieşti îţi sugerez să te pregăteşti pentru asta.
10 sfaturi pentru supravieţuire:
- Nu trăi într-un mediu urban. Dacă trăieşti într-un oraş atunci aproape cu siguranţă vei pieri, indiferent de ceea ce vei face şi indiferent de ce măsuri de precauţie vei lua.
- Cumpără în cantităţi mari pastile de iod şi întrebuinţează-le în scurt timp după catastrofă. Trebuie să le iai înainte de lovitura radiaţiei.
- Trăieşte într-un mediu rural cu cât mai departe de cea mai apropiată centrală nucleară cu cât e posibil.
- Învaţă abilităţi utile. Cărţile „know-how” sunt cu mult mai preţioase pentru tine decât greutatea lor în aur însutită. Învaţă să creşti propria mâncare, să vânezi, să instalezi capcane, să tratezi leziunile, să tratezi bolile şi să foloseşti instrumente manuale.
- Cumpără instrumente manuale cu tonele.
- Păstrează o formă fizică perfectă. Dacă eşti bărbat aleargă cât mai mult(în mediu rural…)
- Fă rezerve de orez. Numai pe orez poţi să supravieţuieşti pentru mai mulţi ani. Cel puţin 200-300 kg de orez pentru persoană te va ţine în viaţă suficient timp pentru ca să începi să creşti propria mâncare.
- Ţine găini(cu cât mai veche rasa cu atât mai bine) şi fă rost de un câine ca să le păzească de vulpi.
- Stai acasă când se-ntâmplă catastrofa, nu începe a umbla prin prejur căutând pe alţii numai dacă nu ai absolut nevoie.
- Vei fi plictisit pentru că te-ai deprins cu atât de mult divertisment, aşa că cumpără tone de creioane, radiere şi MYFAROG, RPG-ul de masă. Printează tone de foi de caractere în timpurile bune înainte de catastrofă. Te va distra pentru zeci de ani. 😉
Tradus de Lazarenco Tudor.
Epoca tenebrelor
Textul original de Varg Vikernes.
Epoca tenebrelor este termenul folosit pentru descrierea perioadei între căderea Imperiului Roman şi Renaştere. Ea este numită astfel pentru că “Perioada este caracterizată de un deficit relativ de înregistrări istorice şi a altor surse scrise, cel puţin în unele zone din Europa, făcându-l obscur pentru istorici”. De asemenea putem citi că: “Conceptul de Perioada Tenebrelor se trage de la cărturarul italian Francesco Petrarca, în 1330, şi a fost iniţial conceput ca o critică zdrobitoare a caracterului literaturii latine târzii. Petrarca considera secolele post-romane ca fiind „întunecate” în comparaţie cu lumina antichității clasice. Mai târziu istoricii au extins termenul pentru a se referi la perioada de tranziţie dintre epoca romană și Evul Mediu târziu(sec. XI – XIII), inclusiv lipsa de literatură latină, şi o lipsă de istorie contemporană scrisă, declinul demografic general, activitate constructivă limitată precum şi în realizările pe plan cultural material în general. Mai târziu istoricii şi scriitori au preluat conceptul, iar cultura populară s-a extins şi mai mult asupra lui ca un mijloc pentru a descrie Evul Mediu ca o perioadă de înapoiere, prelungind utilizarea peiorativă al acestuia şi extinzînd domeniului său de aplicare.”
După cum ştim, căderea Romei a venit la scurt timp după introducerea iudeo-creştinismului ca cult oficial, aşijderea noi ştim că Renaşterea a fost o renaştere a culturii, idealurilor, filozofiei, ştiinţei şi valorilor ‘păgâne’ (adică europene), care prin secolul al XIV-lea a început să se întoarcă în Europa din lumea musulmană prin intermediul cruciaţilor şi invadatorilor musulmani. Spre deosebire de iudeo-creştini, care ardeau şi distrugeau totul european ce întâlneau, musulmanii păstrau literatura europeană peste care dădeau.
Evului Mediu timpuriu este descris ca „perioada de migraţie”, atunci când diferite triburi europene se mişcau: primii hunii şi goţii, vandalii şi saxonii, iuţii şi anglii şi alte triburi germanice, apoi slavii şi alţii de asemenea. Ei au fost – conform istoriei – forţaţi să se mute de alte triburi. Istoria totuşi nu spune prea multe despre cauzele apariţiei acestei perioade de migraţie în primul rând, de ce primele triburi au început să migreze, forţând pe alții să facă același lucru. Cu toate acestea noi ştim de ce în epoca vikingilor scandinavii au început să se mişte, iar noi ştim că ei nu erau forţaţi de alte triburi migratoare să se mute: ei au început să se mişte din cauza agresiunii iudeo-creştinilor din sud. Da, interesant că „mişcarea” triburilor corespunde perfect cu răspândirea iudeo-creştinismului în Europa… După ce Europa de Sud a fost creştinată, răspândirea iudeo-creştinismului a ajuns în primul rând în Europa de Vest, apoi în Europa de Est, apoi în cele din urmă în Europa de Nord. Și ori de câte ori venea, triburile începeau să „migreze”.
În loc să ne spună ce s-a întâmplat în această perioadă a „declinului demografic”, istoricii de azi – în siguranţă – afirmă doar că „noi nu ştim”. Asta-i epoca tenebrelor…
Asta clar că-i foarte convenabil pentru iudeo-creştini, ai căror istorici practic spun că: „iudeo-creştinismul a crescut în Imperiul Roman în ciuda persecuţiei crude și nedrepte a împăraţilor, apoi Imperiul Roman a căzut (din cauza presiunii „barbarilor”, trebuie să spun: nu din cauza activităţilor perturbătoare, criminale și distructive ale iudeo-creştinilor din interiorul Imperiului Roman….), şi după câteva sute de ani de întuneric istoric, că nu știm prea multe despre asta, aproape întreaga Europa a apărut iudeo-creştină.”
Avem surse scrise care descriu cum romanii, scandinavii, balticii şi finlandezii au rezistat violent creştinării, dar ce convenabil că nu avem surse care descriu cum ceilalţi europeni au reacţionat (dar ni se spune să credem că celelalte triburi europene au fost pur şi simplu convertiţi… deoarece mesajul lui „Isus” este atât de adevărat şi convingător desigur). Ştim doar că au început să „migreze” şi că era „declin demografic” în Europa la acea vreme. Iar atunci când istoria a început să fie înregistrată din nou, ei toţi deja erau iudeo-creștini. Aleluia!
***
Permiteţi-mi să vă spun ce cred eu că sa întâmplat: iudeo-creştinii au distrus Imperiul Roman dinăuntru, şi în timp ce făceau asta popoarele „barbare” din Europa se apărau de otrava iudeo-creştină ce venea din Imperiul Roman, atacând Imperiul Roman – la fel cum scandinavii s-au apărat de aceeași otravă câteva sute de ani mai târziu, în epoca vikingilor, atacând în special centrele misionare iudeo-creștine (adică mănăstiri) în Europa iudeo-creştină.
Convertirea europenilor era făcută – precum este descris în sursele scandinave mai târziu din epoca vikingilor – prin ameninţări, violenţă, tortură, luare de ostatici, răpirea copiilor şi omor. Iudeo-creștinii acţionau ca cele mai nemiloase, violente şi crude grupări mafiote, cu Papa şi Marele Patriarh ca naşi, şi au ajuns la putere în acelaşi mod cum şi organizaţiile criminale ajung la putere azi.
Acest lucru a determinat triburi întregi să migreze, să fugă de teroarea lor în încercarea de a scăpa de ei. Astfel saxonii, iuţii, anglii, belgii etc. s-au retras pe pământurile păgâne, Insulele Britanice. Alţii au înaintat, şi au jefuit Roma (din nou…). Totuşi alţii s-au mutat în întregime din Europa, cum ar fi vandalii.
Când gloatele de sicarii iudeo-creștini au ajuns în Scandinavia, chiar înainte de epoca vikingilor, asta a fost motivul pentru activitatea bruscă a „vikingilor”, și abia apoi a venit „epoca vikingilor”, şi mulţi de acolo de asemenea au fugit în Irlanda, în Scoția, Islanda şi chiar în America, acolo unde iudeo-creştinii erau slabi sau unde ei nu aveau nici o putere, sau atacau și devastau mănăstirile de unde veneau teroriştii, şi îi tăiau ca pe nişte criminali genocidali ce erau.
Da, eu cred că „declinul demografic” în Europa din anii 400-800 era rezultatul unui genocid comis de către iudeo-creştini. Ei terorizau şi ucideau europeni în masă, bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, băieţi şi fete, şi chiar copilaşi – şi noi nu ştim de acest lucru deoarece ei au ascuns crima lor prin – ceea ce e convenabil – ştergerea a 400 de ani de istorie scrisă. Şi ei asta puteau: ei înşişi au scris această istorie, înşişi păstrau cărţile în mănăstirile lor. Nu era nici o problema a scăpa de aceste cărţi. Aşa şi au făcut(şi ei încă mai procedează la fel, chiar şi la evenimentele pe care le-am experimentat în epoca noastră: ei şterg sau re-scriu istoria cum cred de cuviinţă).
Pentru noi e doar epoca tenebrelor, de care noi „nu ştim nimic”, iar apoi noi ar trebui să credem că Europa a acceptat iudeo-creştinismul de bună voie, fără rezistenţă. Epoca vikingilor este considerată ca rezultat al „barbarismului” scandinav şi „agresiunii păgâne”, iar rezistenţa romană era pur şi simplu absurdă şi doar un rezultat de ignoranţă. „Ei chiar au acuzat iudeo-creştinii de canibalism, ha ha ha”. Ce ridicol, corect?
***
Adevărul este că Europa după creştinare şi înainte de Renaştere este caracterizată de către oamenii de ştiinţă moderni (inclusiv arheologi) astfel: „declinul demografic general, activitate constructivă limitată precum şi în realizările pe plan cultural material în general.” Acestea sunt roadele iudeo-creştinismului. Europa înainte de iudeo-creştinism a fost prosperă, ştiinţific avansată, educată, sănătoasă, avansată spiritual, cultural şi artistic, şi toate acestea s-au întors în Europa doar cu Renaşterea, începutul sfârşitului iudeo-creştinismului în Europa, atunci când Europa a început să se întoarcă la propriile rădăcini. Europa a început un drum lung înapoi la viață după ce a suferit în întunericul iudeo-creştin pentru atât de mult timp.
Arta iudeo-creştină din epoca tenebrelor
Arta europeană înainte de creştinare
Arta europeană din Renaştere
Arta europeană pre-iudeo-creştină, distruse intenţionat şi pângărite(cu cruci) de iudeo-creştini în timpul creştinării
Noi încă mergem sau mai degrabă urcăm în sus, înapoi spre Olymp, ca să spunem aşa. Noi încă luptăm ca să scăpăm de întuneric, dar noi prevalăm: în fiecare zi ce trăim noi prevalăm asupra întunericului lor. Noi am găsit lumina strămoşilor noştri, și nici o cantitate de întuneric iudeo-creştin nu poate să stingă această lumină.
În cele din urmă, voi adăuga o notă cu privire la modul de a distruge iudeo-creştinismul în Europa, şi de a-l şterge totalmente de pe pământul nostru: noi trebuie doar să informăm tinerii noştri cu privire la natura şi originea iudeo-creştinismului, şi în schimb a crește din ei buni europeni. Nici o fiinţă umană informată, echilibrată, bine hrănită, sănătoasă şi liberă nu se va converti sau s-a convertit vreodată la iudeo-creştinism!
Uitaţi de bătrâni: ei sunt pierduţi de îndoctrinare şi rușine, şi oricum în curând vor muri de la o vârstă înaintată, dar trebuie să ne asigurăm că ei vor lua perversul şi străinul lor cultul cu ei atunci când vor muri. În teorie iudeo-creştinismul poate să fie eliminat complet din Europa în doar o singură generaţie! Aşa că haideţi să facem astfel! Dacă vom face, toate celelalte probleme ale noastre de asemenea vor dispărea, pentru că iudeo-creştinismul este rădăcina practic la toate problemele noastre de azi!
Salutare tuturor triburilor europene încă în viaţă!
Imagine iudeo-creştină care ilustrează cum ei tratau arta şi cultura europeană:
Tradus de Lazarenco Tudor.
Per aspera ad astra
Textul original de Varg Vikernes. Italiano. Magyar. Српски.
Întâi de toate nişte muzică potrivită.
Dragi confraţi europeni, trebuie să faceţi sacrificii şi să lucraţi din greu pentru a păstra binele în viaţa, ţara şi cultura dumneavoastră, de asemenea şi în corpul şi mintea dumneavoastră. Tradiţia-religie a strămoşilor noştri era un sistem pentru realizarea acestui lucru, un sistem care a fost creat sute de mii de ani în urmă şi care a fost de îmbunătăţit și perfecţionat de atunci pentru un efect optim.
Când neanderthalienii europeni(adică europenii originali) au început să se amestece cu homo sapiens (africani) cu aproximativ 100.000 de ani urmă, nevoia de un astfel de sistem a crescut dramatic, chiar dacă amestecarea la acea vreme se petrecea rar şi în proporţii foarte mici. Efectele adverse ale acestui amestec de specii au fost multe, semnificative și dramatice. Ceea ce a fost o plimbare sigură în sus a devenit o urcare periculoasă pe partea abruptă stâncii – și când omul european şi-a pierdut echilibrul el a căzut, departe și pe mult.
Doamnelor și domnilor din Europa: este de o extremă importanţă ca noi să terminăm căderea noastră și să începem împreună a urca din nou. Aruncaţi această credința iudaică – creștinism – în abis, cărui loc îi şi aparține, și revendicaţi-vă moștenirea voastră europeană! Atunci căderea ar putea fi cu mult mai uşoară și confortabilă, dar dacă nu ve-ţi începe a vă urca în curând o să vă loviţi de pământ – și eu pot să vă asigur că asta nu va fi deloc confortabil.
Eu aș vrea să dedic acest post în memoria unui luptător norvegian(adică păgân) făr armură, înarmat doar cu o secure, care, conform surselor anglo-saxone în 1066 a ucis 40 de războinici creştini la Stamford Bridge. El cu siguranță este printre noi și astăzi. Eroii nu mor niciodată, ei doar îşi schimbă corpul. Hailar WôðanaR!
Dacă doriţi să ştiţi mai multe despre tradiţiile şi religia europeană, eu vă recomand să găsiţi ceva timp pentru a citi posturile corelate de mai jos. Dacă nu sunteţi un scandinav, atunci eu vă recomand să citiţi numaidecât asta întâi de toate.
The Vibrations of the Universe
I trow I hung on that windy Tree.
Yggdrasill & the Sacred Wells of Wisdom.
BalðuR – the Shining White God of Enlightenment.
Tradus de Lazarenco Tudor.
Identitate incertă?
Textul original de Varg Vikernes. Français.
Dacă eşti european şi pe neaşteptate ai decis să începi a cultiva zeităţile în sine, ce ai face? Cu ce zeităţi de exemplu un spaniol, român sau francez s-ar fi identificat? Cu ce zeităţi s-ar fi identificat un american european?
Pentru unii acest lucru nu ar putea fi atât de important, dar pentru alţii probabil are o mare importanţă. Mie personal nu-mi prea place să mă identific spre exemplu cu Ôðinn, Freyr, Þôrr, Tyr, Njörðr sau orice alte zeităţi scandinave, dar de fapt prefer numele lor proto-nordic (* WôðanaR, * FraujaR, * Thunar, * TîwaR, * NerþuR), sau chiar numele lor proto-nordic mai vechi (* Wôþanaz, * Fraujaz, * Þunaz, * Tîwaz, *Nerþuz). Eu chiar am reconstruit pentru MYFAROG numele lor aşa cum ele probabil ar fi fost în epoca bronzului și poate chiar și în epoca neolitică (* Woþanas, * Prius, * Dunus, * Diwus, * Nerthus), pentru că într-un fel am simțit că era normal să fac acest lucru. Da, asta într-adevăr este doar o chestiune de nume, pentru că peste tot în Europa zeitățile sunt în esență aceleași, indiferent cum le numim. Zevs = Þôrr = Juppiter = Perun = Perkele = Perkunos = Taranis etc.
Oricare ţi se pare potrivit pentru tine este potrivit pentru tine. Dacă eşti francez şi te simţi gal atunci foloseşte numele galic. Dacă eşti francez şi te simţi franc atunci foloseşte numele scandinav. Dacă într-adevăr nu-ţi pasă sau stai pe dubii, atunci pur şi simplu află de unde strămoşii tăi au venit sau poate de unde au venit majoritatea strămoşilor tăi şi foloseşte numele cel mai frecvent utilizat în ţara lor natală. Numele în sine nu este atât de important, ceea ce importă este legătura ta cu acest nume şi modul în care el te inspiră pentru a deveni mai bun. HailaR WôðanaR!
Pietre în Bretania!
Pietre în Scandinavia.
Tradus de Lazarenco Tudor.
Zeiţa Freya
Textul original de Varg Vikernes. French. Magyar. Serbian. Spanish.
Întâi nişte muzică:
Da, ea este descrisă de oamenii de ştiinţă ca fiind o dís-ă, vanr de gen feminin, o zeiţă a dragostei şi fertilităţii – care a dormit cu şapte pitici pentru a obţine un colier. Ei vă vor spune că după un război între două rase de zei, ea a fost acceptată printre æsir(„spirite”), dar că ea iniţial era de o altă rasă de zei. Unii adaugă că posibil vanir-ii să fi fost zeii scandinavi originali, testament al unui cult matriarhal, care au fost înlocuiţi de zeii şi cultul a popoarelor migratoare indo-europene a culturii topoarelor de luptă care au înlocuit populaţiile europene câteva milenii în urmă. Sau cel puţin i-au asimilat. În opinia lor asta e…
Vă rog să-mi permiteţi de a vă trezi din această fantezie iudeo-creştină.
În fiecare primăvară strămoșii noștri organizau competiţii, așa-numitele jocuri de apel, care ei foloseau pentru a alege pe cei mai buni dintre toţi.”Cel mai bun” era definit (pentru femei) ca cea mai frumoasă și harnică sau (pentru bărbați) ca cel mai curajos, puternic, înțelept și cel mai capabil. Aşa cum este explicat în Căsătoria Sacră şi Merile veşnicei tinereţi.
Nu era nici un fel de „război” între două rase de zei: era doar o competiţie anuală în mai care avea ca scop să gasească pe „cei mai frumoşi” printre ei; învingătorii competiţiilor de anul trecut de asemenea participau pentru a încerca să-şi menţină titlurile şi la fel să câştige în jocurille din acest an. Doar zeităţile(= bărbaţii şi femeile iniţiate) puteau participa, iar câştigătorii erau numiţi vanir(„frumoşi”). Astfel ei toţi erau æsir, iar câştigătorii mai erau numiţi şi vanir.
Cu venirea morţii negre spirituale(zis şi iudeo-creştinism) în Europa, aceste jocuri s-au schimbat: omul european a refuzat să-şi uite moştenirea, chiar și sub ameninţare cu moartea şi tortura, astfel jocurile de mai s-au tranformat în turnee anuale de cavaleri, iar „Freya” se alegea cu lancea, prin coborârea lăncii spre fecioara favorizată, care şi-ar fi legat basmaua de lance în caz dacă ea accepta cavalerul ca campionul său. Atunci cavalerul şi-ar fi legat basmaua ei de mâneca sa, pentru a fi sigur că nu-l va pierde(reproducând astfel proverbul „Să-ţi duci inima pe mânecă”).
Pot să adaug că aceste turnee de cavaleri erau practicate continuu începând cu antichitatea târzie până în secolul 19(sau chiar 20), cred că ultimele au fost în Saxonia, în Germania. Pot încă să mai adaug că aceste jocuri încă mai sunt practicate în Scandinavia, în fiecare mai(în Norvegia pe 17) – doar că acestea au fost reduse la nişte jocuri competitive de distracţie pentru copii.
Freya nu este de o altă rasă divină. Ea pur şi simplu este cea mai frumoasă din grup. Nu a fost nici o invazie indo-europeană în Europa sau cucerire de nişte popoare a culturii „toporului de luptă”; a avut loc doar o migraţie de triburi, înapoi și înainte, şi iarăşi înapoi, iar apoi din întâmplare limba unuia din aceste triburi, care erau destul de identice la acea vreme, a devenit cea mai poulară şi folosită pe larg – iar topoarele lor de luptă au devenit un simbol al statutului(precum spre exemplu sunt autocarele azi). Bascii, finlandejii şi maghiarii totuşi nu sunt mai puţin europeni din cauza asta, sau mai europeni – cel puţin 40% din vocabularul germanic este proto-scandinav, şi nu este indo-european deloc. Nu că asta ar conta, căci ambele, indo-europeana şi proto-scandinava, sunt limbi europene.
Mai departe, în Europa nu au avut loc schimbări în culte. Noi mereu am practicat religia noastră europeană de pe timpurile preistorice, iar schimbările pe care le-am văzut erau minuscule. Freya a fost întotdeauna la fel, şi încă mai este. Numele ei este un titlu onorific pentru cele mai frumoase şi divine fete dintre noi, şi el înseamnă de fapt „liber”, „a ellibera” şi „iubire”. Ea este muma spiriduşilor/elfilor, ceea ce înseamnă că imortalitatea ta este protejată prin onoare: doar cei onorabili devin spiriduşi în mormintele lor, aşteptând să se renască.
Cu toate acestea, în continuare am să adaug că nu, Freya nu este zeiţa „fertilităţii”. Puţin probabil că a rămâne însărcinată era o problemă pentru femeile din lumea antică(cu toate că azi asta-i o problemă pentru mulţi, în mare parte din cauza stilului nostru modern de viaţă). Precum soţia mea a subliniat, ceea ce era o problemă asta însuşi naşterea: după ce europenii nativi(=Neanderthalii) s-au amestecat cu homo sapiens, supravieţuirea naşterii a devenit o provocare pentru femei. Amestecarea cu o altă specie a lăsat femeia cu un pelvis mai îngust și mai mic, ceea ce însemna că naşterea copilaşilor cu capuri mari europene adeseori ucidea mamele(precum şi copilaşii) atunci când ele încercau să îi nască. (Da, nou-născuţii europeni au cele mai mari capuri din lume… iar în Europa, „clar că” nou-născuţii Scandinavi sunt cei mai mari. Femeile europene de asemenea au cele mai lungi durate de sarcini, în medie cu o săptămână mai lung decât cele asiatice şi cu două decât cele africane.) Iată de ce noi vedem aşa numitele „figuri ale lui Venus”(din epoca de piatră), care, precum soţia mea a subliniat, nu sunt chiar idealizări ale femeilor grase, ci evident că imagini ale femeilor care numai au născut: în alte cuvinte femei care au supravieţuit cel mai periculos lucru la care ele ar fi putut expuse!
Figurina lui Venus, reprezentată cu o pălărie din scoici:
Şi în sfârşit, mitul confuz despre cum ea a dormit cu şapte pitici/dwarfi pentru a obţine colierul de foc, ceea ce a făcut-o să fie numită o curvă şi o târfă de către iudeo-creştini. În primul rând, „piticul” este corpul unei persoane decedate odihnindu-se sub pământ cu toate cele mai valoroase bunuri ale sale. De asemenea, colierul de foc reprezintă rugurile de-a lungul coastei, arzând şi luminând noaptea în timpul solstiţiului de vară, cănd după cum se spune Freya se (re-)năştea; ea se ridică goală din apă cu reflectarea multiplelor ruguri în jurul gâtului său.
Pentru a te re-naşte trebuie mai întâi de toate să mori, corect? Şi dacă trupurile celor morţi sunt numiţi „pitici”/”dwarfi”, atunci pentru a te re-naşte trebuie să „dormi cu piticii”. Asta mai este, aşa cum se întâmplă, exact cum strămoşii noştri erau iniţiaţi şi deveneau divini, precum este descris aici. Pentru a deveni Freya, fetele trebuiau să intre în mormânt şi să fie simbolic re-născute, ca zeiţe. Ele terminau acest rit de trecere prin dezbrăcare şi apoi ieşind goale din mare(ceea ce explică de ce grecii o numeau Afrodita) în timpul solstiţiului de vară, iar apoi săreau goale prin foc pentru a-şi demonstra curajul şi pentru a fi purificate de foc.
Pitic/Dwarf
Din scandinavă dvergr, forma feminină dyrgja de la:
dyrr = uşă.
gjá = deschidere în pământ.
Prin urmare: iniţial pitic/dwarf era denumirea pentru intrarea în cavou: o uşă ce se deschidea în pământ, un loc în care ei puneau trupurile celor morţi – care din cauza asta au devenit cunoscuţi ca „dwarfi”/”pitici”. Dwarfii/piticii mai sunt cunoscuţi şi ca spiriduşii/elfii întunecaţi, fiindcă trupurile celor morţi erau palide/albe şi erau amplasate în întunericul cavoului. Elf înseamnă „alb” (de la rădăcina proto-indo-europeană *alba-).
***
Freya este zeiţa dragostei, libertăţii, sănătăţii tinereşti şi a frumuseţii(în suflet şi corp). Ea este „doar” o fiinţă umană: cea mai frumoasă dintre fetele iniţiate din grupul vostru, care este aleasă să reprezinte principiile divine ale dragostei, libertăţii, sănătăţii tinereşti şi a frumuseţii. Toată „venerarea” ei trebuie să fie văzută în această lumină.
Sunt mai multe lucruri de spus despre Freya, şi puteţi afla mai multe despre ea în articolele corelate în Per aspera ad astra şi în cartea mea Sorcery and Religion in Ancient Scandinavia, dar pentru acum, să facem următoarea…
Gândiţi mai bine de ea, gândiţi mai bine despre strămoşii voştri şi abilitatea lor de a forma societăţi minunate, frumoase şi sănătoase, unde binele în om şi natură era cultivat ca nici într-un alt loc. Gândiţi mai bine de tot ce este în general european… rupeţi şi aruncaţi la o parte vălul sinistru de minciuni pus între voi şi moştenirea vostră de către iudeo-creştini.
Eu am să salut Freya şi am s-o prezint ca mult mai bun ideal pentru tinerele fete şi femei decât pe oricare din femeile(sau mai degrabă femele…) pe care ele sunt încurajate astăzi să le adopte de către societate ca modele de urmat. Sunt sigur că am de partea mea toţi bărbaţii sănătoşi la minte când spun că noi visăm la femei ca Freya, şi ni la nişte „Rhianne” şi „Lady Gaga” sau ceva de genul ăsta.
Heil Freyja!
Schimbarea numelor
*Prio (“liber, a elibera, iubire”)
*Fraujon
Devine în Scandinavă: Freyja
La greci: Afrodita (“născută din spuma mării”)
La romani: Venus (“fromoasă”, de la aceeaşi rădăcină proto-indo-europeană *ven- ce este găsită şi în termenul scandinav vanir) şi Libera (“liberă, a elibera”….).
La celţi: Aine
La slavi: Shieba sau Lada
La hinduşi: Shiva (“aducător de fericire”)
Tradus de Lazarenco Tudor.
Fierăria Odalistă 