Căderea omului, partea a III-a

Textul original de Varg VikernesFrancais.

 

Animalele domestice sunt creaturi stricate, aşa cum se explică aici, dar agricultura de asemenea a avut un efect interesant asupra omului: omul domesticind animalele însuşi a devenit domesticit. Oamenii moderni sunt înghesuiţi împreună în medii nenaturale, în „cuştile” din oraşe, unde omul a trebuit să inventeze canalizare doar pentru a scăpa de toate dejecţiile umane ce se acumulează, ca rezultat al acestui stil de viaţă nenatural. Astăzi omul a devenit atât de domesticit că adulţii nu mai cresc copiii lor, ci îi trimit pentru a fi „antrenaţi” în grădiniţe, şcoli, universităţi, prin televiziune, radio şi alte „divertismente”, şi aşa mai departe, pentru sarcinile lor viitoare de sclavi – la fel cum noi antrenăm animalele pentru anumite sarcini. Odraslele lor sunt vaccinate şi ca rezultat luate de la ei pentru o bună parte din timp pentru a fi domesticiţi în continuare. „Antrenaţi” aşa cum atrenăm câinii, numai pentru sarcini mai complexe.

Omul a fost prins în acest cerc vicios de pe timpurile introducerii agriculturii, şi dacă omul nu va putea să se elibereze de asta, atunci nu există nici un alt sfărşit pentru asta decât sfârşitul omului însuşi. La fel ca animalele pe care le-am domesticit, vom deveni (chiar mult mai) stricaţi şi incapabili de a supravieţui desinestătător, iar apoi pur şi simplu vom dispărea… calitatea omenirii deja a scăzut dramatic de-a lungul anilor, şi la un moment dat vom fi atât de slabi încât nu vom putea să supravieţuim fără medicamente, injecţii cu vitamine şi altele, şi apoi într-o zi se va întâmpla ceva ce nu s-a aşteptat să se întâmple, de exemplu medicamentele s-au terminat sau nu au ajuns unde trebuie, şi asta va fi sfârşitul omenirii.

Corcit, cu dizabilităţi, handicapat, slab, prost şi firav, omul va dispărea de pe faţa pământului.

( Cale bătută… )

 

Tradus de Lazarenco Tudor.

Căderea omului, partea a II-a

Textul original de Varg VikernesFrancais.

 

În urmă cu aproximativ 10.000 de ani omul a început să cultive pământul de-a binelea. Omenirea dintr-o dată a devenit mult mai numeroasă, şi probabil că pentru prima dată în istoria omenirii foametea, tirania, sclavia şi malnutriţia au devenit o realitate. Foamete, deoarece recoltele nu se reuşeau din timp în timp. Tiranie, pentru că cineva deţinea pământul şi decidea care să mănânce şi care nu*. Sclavie, deoarece tiranii puteau să facă uz de oameni în calitate de „boi” lucrători. Malnutriţie, deoarece oamenii stabiliţi într-un loc au o dietă mai puţin variată.

*Cuvântul “Lord” (“l[ev]ord”, de la scandinava hleif-vörðr, de la proto-nordica hlaiba-wardaR, de la PIE klaiba-wardas) iniţial chiar înseamnă „păzitor al pâinii”.

Dar de ce au început ei să cultive pământul?

Pentru că era mai uşor şi mai puţin obositor decât colectarea fructelor de pădure şi alte plante comestibile?

Păi, răspândirea agriculturii în Europa nu a venit din cauza „progresului” adus de leneşul şi slabul om corcit – cum a fost cazul domesticirei animalelor. Europeanul ştia de asemenea bine cum să cultive pământul înainte de 10.000 de ani în urmă, dar el făcea acest lucru doar atunci când era nevoit, şi el de obicei făcea asta numai atunci când nu era suficient loc pentru stilul de viaţă vânător-culegător. Domesticirea animalelor a căuzat o explozie în populaţia umană, şi atunci când aceste fiinţe umane se răspândeau ei au forţau tot mai mulţi europeni să se întoarcă la domesticire şi agricultură pentru a supravieţui. Chiar dacă ei au fost destul de inteligenţi pentru a vedea efectele adverse ale acestor procese, ei nu mai aveau de ales: ei au fost nevoiţi să renunţe la stilul lor sănătos şi armonios de viaţă de vânători-culegători în favoarea agriculturii. Erau deja prea mulţi oameni la acel moment…

Tradus de Lazarenco Tudor.

Căderea omului, partea I

Textul original de Varg VikernesFrancais.

Permiteţi-mi să vă ţin cu această muzică pentru ceva timp…

În urmă cu aproximativ 12000 de ani omul a început să domesticească animale. Omenirea dintr-o dată a devenit mult mai numeroasă, şi probabil că pentru prima dată în istoria omenirii bolile au început să se răspândească de la animal la om. Domesticirea a creat o nouă şi nefirească relaţie între animal şi om.

În această situaţie animalele de asemenea s-au schimbat. După cum este afirmat aici, creaturile de diferite specii sau subspecii nu se amestecă în natură, în cazul în care acestea au posibilitatea de a alege, din cauza diferenţelor genetice, dar şi din cauza diferitelor stiluri de viaţă şi diferitelor locaţii geografice. Animalele domestice au fost forţate de a procrea cu animale cu care altfel nu s-ar fi procreat, fie pentru că au trebuit, fie pentru că au fost forţate de om, care a vrut să promoveze anumite calităţi la animalele sale.

Cu timpul creaturile domesticite au devenit stricate, incapabile de a supravieţui pe cont propriu, şi erau astfel complet dependente de stăpânii săi – oamenii, adeseori chiar cu scopul de a supravieţui. De exemplu, văcile de astăzi produc o mulţime de lapte, dar ele vor muri în curând de infecţie de sâni dacă nu vor fi mulse în fiecare zi – deoarece ele produc prea mult.

Dar de ce au început ei să domesticească animale?

Pentru că asta era cu mult mai uşor şi mai puţin obositor decât vânatul animalelor sălbatice.

Dar de ce omul aşa de brusc şi-a dorit să ieie calea mai uşoară circa 12.000 de ani în urmă? El era nu mai puţin inteligent chiar şi 400.000 de ani în urmă, deci pentru ce această schimbare la acel moment?

Pentru că omul european nativ – Neanderthalul, s-a amestecat un pic cu africanii – Homo Sapiens, iar efectele adverse ale acestui amestec au fost multe: pierdere de viteză şi a masei de muşchi, slăbirea scheletului şi o scădere de inteligenţă. Vânătoarea a devenit mai dificilă pentru „noul” şi hibridizatul european (Cro-Magnon). De asemenea, acest „nou” european era mai puţin inteligent decât cel vechi, aşa că el nu a înţeles că domesticirea animalelor ar putea avea astfel de efecte dramatice şi negative.

Mai avem „progres” şi astăzi, pentru că suntem inteligenţi. Aşa că noi, spre exemplu, am inventat pesticide, şi făcând acest lucru am scăpat de o mulţime de probleme pe care le-am avut în agricultură. Deşi astăzi încercăm să reducem utilizarea pesticidelor pentru că am înţeles că ele de fapt fac mai mult rău decât bine. Spun acest lucru ca să vă fac să înţelegeţi că dacă am fi fost mai inteligenţi decât suntem noi astăzi, probabil că nu am fi fost inventat sau folosit pesticide, pentru că noi am fi fost înţeles că de fapt acest lucru nu este deloc bine. Neanderthalii s-ar putea să nu fi domesticit animale deoarece au fost suficient de inteligenţi să înţeleagă că acest lucru nu era foarte deştept. Neanderthalul amestecat totuşi nu era aşa de deştept…

Deci, cu timpul mai proastă şi mai proastă, rasa hibridizată de fiinţe umane în cele din urmă a ajuns să gândească că ar fi o idee bună să domesticească animale, şi în cele din urmă ei au fost destul de proşti să creadă că acest lucru a fost o idee bună cu aproximativ 12.000 de ani în urmă.

Deci, de ce au fost neanderthalii într-atât de proşti ca să se amestece cu homo sapiens? Noi nu ştim, dar cea mai probabilă explicaţie pentru acest lucru este pur şi simplu mila. Neanderthalii fiind mult mai puternici şi mult mai inteligenţi, au învins triburile de homo sapiens ce îi atacau în Africa, dar fiind buni la inimă, precum europenii încă mai sunt, aşa că ei nu au putut să ucidă copiii africani, sau să-i lase acolo să moară, atunci când ucideau sau alungau adulţii africani. Aşa că ei au adoptat aceşti copii, probabil ştiind că asta era nu prea bună idee, şi cănd colo cănd aici, unii dintre aceşti copii adoptaţi au crescut şi li s-a permis de a procrea cu un neanderthal. Odraslele de sex feminin ce le aveau erau fertile… (aşa cum este adesea cazul în care două specii diferite se amestecă). De-a lungul a 120.000 de ani de conflict în Africa între neanderthali şi homo sapiens, ceva sânge de homo sapiens a fost amestecată în triburile de neanderthali, care au adus acest ADN african feminin cu ei înapoi în Europa cănd s-a terminat epoca glaciară. Şi din cauza asta noi – europenii – avem în medie 0,3 % de ADN pur african.

Amestecul de specii sau chiar subspecii nu este niciodată o idee bună. Asts a lăsat o mare parte din specia europeană, dacă nu stricată, atunci cel puţin redusă dramatic în calitate, iar cu timpul această reducere în calitate s-a răspândit peste tot în Europa.

Ultimele ce au fost să cadă la acest declin rasial erau triburile europene de vest şi de nord, pur şi simplu pentru că au trăit mai departe de sursa problemei: legătura terestră între Asia şi Africa…

Tradus de Lazarenco Tudor.