Váli – cel Ales

Textul original de Varg Vikernes

 
IQ-ul mediu al celor care cred în «Dumnezeul» ebraic este mult mai mic decât IQ-ul celor care se numesc atei. Acum IQ-ul nu este o modalitate foarte bună de a măsura inteligenţa unei persoane, dar este încă un indiciu în ceea ce priveşte inteligenţa persoanei. Deci, putem presupune că cei care sunt religioşi sunt în general mai puţin inteligenţi decât cei care nu sunt.

Dacă ar fi să credem în zeităţile europene în acelaşi mod cum creştinii, iudeii şi musulmanii cred în Dumnezeul lor fals, cred că noi n-am fi cu mult mai inteligenţi ca ei. Deaceea noi nu facem ca ei, noi suntem mai deştepţi ca ei. Ştim că zeităţile reprezintă idei şi concepte, care sunt metafore şi modele cu anumite roluri, imagini a strămoşilor şi manifestări ai onoarei lor.

Cu toate acestea, există un aspect metafizic care n-a fost atins de asta; vocile strămoşilor noştri care ne ghidează, ajutorul pe care atât de mulţi dintre noi într-adevăr simt că-l primesc de la zeităţi, protecţia pe care atât mulţi dintre noi de asemenea simt că le primesc de la zeităţi şi sentimentul adânc înrădăcinat al sensului divin. Asta-i ceea ce ne face religioşi aşa să zicem, şi nu face posibil să ne definim ca atei. Da, păgânismul nostru este foarte logic şi ştiinţific, dar de asemenea avem integrat în el acest aspect metafizic. Ce este asta? Cum putem explica asta din punct de vedere ştiinţific? De ce îl simţim dacă el nu este real?

Să nu mă înţelegeţi greşit, eu nu vorbesc despre voci auzite în cap sau primirea într-o peşteră a ordinilor de la zei sau spirite, toate acestea ar fi o chestiune de psihiatrie cu care ar fi trebuit de ocupat mai mult decât cu orice altceva, iar eu cu siguranţă nu vorbesc nici despre oameni care au „viziuni” după ce a luat nişte droguri; eu vorbesc doar despre sentimentul profund al înţelesului adevărat, de a fi binecuvântat şi protejat, de a şti că ai dreptate chiar şi atunci când nu au nici o dovadă care să-l susţină – doar pentru a descoperi mai târziu că ai avut de fapt dreptate. Aceasta ar putea fi descris ca o simplă intuiţie, dar este mai mult decât atât. Este ca o busolă metafizică care întotdeauna este în stare să ne arate direcţia corectă. Este ca şi cum un spirit păzitor care ne asigură că putem merge prin foc dacă este necesar, fără să ne vătămăm, şi care ne face invulnerabili la moarte. Este ca un cântar magic care poate să ne spună ce are tărie şi ce n-are. Este ca o mână care ne ţine atunci când în alt caz am fi căzut. Este ca o lumină caldă alungând întunericul din jurul nostru şi ţinându-ne calzi într-o lume rece ca gheaţa. Este ca o fecioară apărătoare ce ne îndeamnă să fim curajoşi şi să nu ne temem de nimic. Este ca şi cum zeităţile sunt într-un fel chiar foarte reale!

Zeităţile noastre nu sunt bazate pe închinarea unui idol de aur sau pe interpretarea greşită a conceptului de divin al altei culturi. Zeităţile noastre reprezintă atât de mult şi atât de multe, şi printre aspectele conştiente şi logice avem de asemenea acest aspect metafizic care încă nu-l putem explica raţional.

Înainte ca să termin aici, trebuie să vorbesc despre ritualul păgân. Nu este vorba despre iertare sau mântuire, viaţă veşnică de după moarte într-un „paradis” fictiv sau ceva de genul ăsta; ritualul păgân este ca o educaţie metafizică, menit să te ilumineze şi să te ridice pînă la divin, aşa să zicem. Ritualul este mai mult ca un curs de obstacole metafizice decât orice altceva, şi nu este pentru iertare; dacă n-ai reuşit – n-ai reuşit. Numai cel mai bun va reuşi, pentru că aceasta este o religie naturală, ce cultivă mai degrabă putere, frumuseţe, sănătate, onoare şi dreptate în om decât cantitate de dragul cantităţii. În păgânism cei aleşi sunt cei mai buni prin realizări şi intelect, şi nu prin naştere. Nobilimea păgână nu-şi moştenea drepturile sale de nobilime, ea trebuia să le merite! Cei care nu reuşeau cădeau cu o treaptă mai jos pe scara clasei sociale. În Europa cei aleşi sunt cei care ies din cavouri precum ies nou-născuţii din pântecele mamei, ca înşişi zei sau zeiţe! Ei sunt ai noştri Váli – cei aleşi! Iluminaţi, mai înţelepţi, mai buni şi cu drepturi şi obligaţii noi în viaţă, cu fiinţele zeităţilor ca parte a sine însuşi!

„Poporul ales” iudeo-creştin. Tipici copii evrei.

 

Potenţialii „aleşi” păgâni. O clasă tipică dintr-o şcoală norvegiană (sărbătorind Constituţia norvegiană, care până în 1951 includea [alineatul 1 a];. „Evreilor şi iezuiţilor le este interzis accesul în Regatul Norvegiei”).

 

Tradus de Lazarenco Tudor.

Anunțuri

5 gânduri despre „Váli – cel Ales

  1. Pingback: Váli – The Chosen One | Thulean Perspective

  2. Salutare haiducule!

    Felicitări cu un nou articol tradus. Aici unele propoziții pe care, după părerea mea, ar trebui sa le modifici un pic:
    ” Este ca cum o mână care ne ţine pe noi, pe când în caz contrar noi ar fi căzut.”
    „Nobilimea păgână nu moşteneau drepturile sale nobile, ei trebuiau să le câştige!”

    Am două întrebări: Merită a fi citită cartea lui Jung „Tipuri psihologice”? Pentru că ultimul timp am fost obsedat de titlul acesta, pe care pare-mi-se că l-ai citit.
    Și încă ceva – Care ediție a lui „Mein Kampf” e mai „completă să-i spun așa; cea în română sau engleză? Căci vara asta, de cum scap de „obligațiuni” față de societate (de care, sper, mă voi descotorosi completamente la un moment dat) vreu neapărat să o citesc.

    • Salut Petrică! Mulţumesc.

      Deja am schimbat propoziţiile, sper că acum e mai bine.

      Eu cred că “Tipuri psihologice” merită să fie citită, în primul rând pentru că Jung scriind aceastră carte s-a bazat în mare parte pe ideile lui Nietzsche de Dionisiac şi Apoloniac(ce şi a stat la baza clasificării tipurilor psihologice:extravert şi introvert), de fapt este versiunea(sau continuarea) psihilogică a lucrării „Naşterea tragediei, sau elinism şi pesimism” a lui Nietzsche, dar asta-i doar părerea mea. În orice caz influenţa lui Nietzsche este simţită în ea(poate din cauza că Jung era însuşi un Nietzschean), deaceea ai să-l întîlneşti şi pe Zarathustra pe acolo.

      În al doilea rând este multă informaţie „pe lângă” aşa să zicem, care de asemenea este interesantă, ca de exemplu analiza psihologică a unor fragmente din Upanishade şi Vede.

      În al treilea rând sunt interesante analizele psihologice a oamenilor istorici, din literatură, de asemenea şi a curentelor filosofice ş.a.m.d.

      Plus(în orice caz aşa-i cu ediţia mea) încă mai are un fe de „dicţionar psihologic” unde sunt explicate amănunţit termenii psihologici, dar din punct de vedere al autorului, ca cititorul să înţeleagă sensul care pune autorul în anumite noţiuni.

      Dar cartea este într-adevăr voluminoasă, în orice caz a mea are aproape 600 de pagini şi este riscul de a cădea (alocuri) în plictiseală, dar aici iarăşi depinde de ce tip psihologic eşti 🙂

      Faţă de “Mein Kampf” logica îmi spune că mai bine de citit în engleză, dar aici iarăşi depinde de ediţia traducerii, dar cred că cel mai bine e să o iei de pe nazi.org.uk . Eu de fapt am şi versiunea în română dar n-am citit-o toată ca să pot spune ceva concret de ea. Dar dacă doreşti să-ţi economiseşti puţin timpul clar că versiunea română e mai preferabilă, căci “Mein Kampf” este de asemenea o carte grea şi poţi alocuri să cazi în plictiseală, pentru că de fapt este mai mult o carte „tehnică”.

      Pe lângă toate, când am avut 16 m-am dus la o birotică şi am printat-o, tare mare a fost uimirea rusului în vârstă când a înţeles că printează de fapt “Mein Kampf”, dar era nevoit să tacă întrucât carte se primea groasă aşa că îl aştepta mult bacşiş 🙂

      • M-ai intrigat, acum la sigur voi dori să mi-o cumpăr ; deja mi-am țintit o ediție http://www.elefant.ro/carti/carti-de-specialitate/stiinte-umaniste/psihologie/opere-complete-vol-vi-tipuri-psihologice-6428.html (dar bănuiesc ca tot aceasta o ai și tu ).
        MI-a plăcut foarte mult „Nașterea tragediei grecești” am scris și ieri la BAC , referindu-ma la această lucrare. Aveam de scris despre Blaga și teoria sa despre „cunoaștere luciferică” și „cunoaștere paradiziacă” care e clar „inspirată” cel puțin din Nietzsche. Pentru că nu le-am făcut pe plac descriind doar în culori luminoase poetul român, s-ar putea să mă depuncteze (fiindcă așa-i sistemul românesc de învățământ- dacă ești turmă , ajungi în capul turmei; căci „Cea mai sigura cale de a corupe un tineret este de a instrui sa dețină în stima mai mare pe cei care gândesc la fel decât cei care gândesc diferit.”); dar nici nu prea-mi pasă. Uneori am dorință să mă izolez undeva ca și tine, să-mi văd te treabă cu cărțile și gândurile mele.
        M-a amuzat faza cu Mein Kampf. Și eu când am dus la listat „Pentru legionari”, muncitorul s-a uitat urât la mine. Probabil nu vor să izbucnească un nou val de „ură interetnică” he he.

        • Da, întra-adevăr, am fix aceeaşi carte.

          Clar că ei multe lucruri nu vor să aude şi să înţeleagă, dar cred că asta nu înseamnă că trebuie mai departe să înşelăm(spunându-le doar ce vor ei să audă) şi să ne înşelăm pe noi înşişi.

          „Uneori am dorinţă să mă izolez undeva ca şi tine, să-mi văd te treabă cu cărţile şi gândurile mele.”

          – Asta trebuie să aştepţi până la bătrâneţe 🙂

          În orice caz, din propria-mi experienţă pot să-ţi spun că asta nu-i cel mai bun mod de a petrece tinereţea, întrucât rişti să te transformi într-o persoană apatică, iar lipsa de concurenţă şi combatere cu oamenii te face să degradezi şi să devii mai slab(moral şi fizic),(ţii minte?:chiar şi Zarathustra a trebuit să coboare printre oameni de pe muntele său), dar în scopuri profilactice şi în doze moderate este o chestie foarte bună şi folositoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s