Culturi ale fertilităţii, partea I

 

Textul original de Varg Vikernes.

Savanţii şi cei nespecializaţi par să se gândească la religia pre-creştină ca fiind un fel de cult al fertilităţii, şi totul este interpretat în aceeaşi lumină, de parcă fertilitatea ar fi singurul lucru de care oamenii de atunci se îngrijeau. Astfel, toate simbolurile feminine sunt văzute ca „simboluri ale fertilităţii”, şi chiar femeile însele, sunt portretizate ca fiind simboluri ale fertilităţii.

V-aţi putea pune o întrebare care ar sfărâma toate ipotezele şi teoriile de acest gen : „Era fertilitatea o problemă a Europei antice?”. Ei bine, de ce ar fi? Aproape toate problemele legate de fertilitate în ziua de azi sunt conectate cu stilul de viaţă modern şi tipului de poluare pe care nu îl aveau atunci. Singura problemă legată de feritilitate pe care ar fi putut-o avea, şi pe care o avem şi astăzi, este amestecarea raselor (făcând hibridul masculin hipersexual- pentru a compensa lipsa lui de fertilitate, va căuta să împerecheze de mai multe ori).

Totuşi, chiar şi atunci când proto-europenii (homo-neanderthalensis) s-au suprapus prima data cu proto-africanii (homo sapiens), probabil în timpul Epocii de Gheaţă, când unii proto-europeni au mers să trăiască în Africa de nord şi de est, fertilitatea constituia cu greu o adevărată problemă. Progenitura masculină (dar nu şi cea feminină) al acestui fel de mixturi este de multe ori infertilă şi incapabilă să procreeze, dar nu exista o rată ridicată de suprapunere a raselor, şi s-au amestecat doar izolat, însemnând că oricum aproape toţi erau bărbaţii proto-europeni, fără probleme de feritilitate, chiar şi femelele hibride (că veni vorba, cunoscute astăzi ca şi „Cro-Magnon”) încă erau fertili.

Când triburile acestea s-au întors în Europa, puţin schimbate, principalul şi cel mai sever efect al acestei întoarceri (în contextul fertilităţii) o constituia rata supravieţuirii femeii insărcinate. Lăsând o femeie însărcinată nu era o problemă, cum se întâmplă şi în zilele noastre, dar provocarea era pentru femeie, aceea de a supravieţui sarcinii, şi nu în cele din urmă, a da naştere acelui copil, dar când există şi un amestec al rasei, aceasta de multe ori devenea o provocare.

Femeile au şolduri proiectate să dea naştere unui copil identic rasial cu ele, şi dacă un bărbat de altă rasă o lasă însărcinată şi pruncul moşteneşte craniul acestuia (şi statistic, se va întâmpla aşa, în 50% din cazuri), atunci femeia va avea o problemă majoră în a da naştere acelui copil.

Astăzi vedem că atunci când femeile africane se căsătoresc cu bărbaţi europeni, au atât de multe probleme cu sarcina, încât doctorii vor aproape automat să realizeze operaţia cezariană, pentru a asigura supravieţuirea mamei şi a copilului. A da naştere este la fel de dificil ca a încerca să înghesui un craniu imens de altă rasă prin şoldurile tale, ceea ce nu numai că măreşte şansele de deces ale pruncului, dar şi leziuni craniene ale acestuia.

Când Sigmund Freud a dezvoltat teoria lui absurdă ignorantă, şi iluzorie cu privire la „dorinţa incestuoasă” a femeilor faţă de tatăl lor, nu a reuşit să înţeleagă că ele nu sunt atrase de tatăl lor, dar sunt atrase de bărbaţi care arată ca tatăl lor din cauză că atunci când vor avea un copil, şansele ca acesta să supravieţuiască sunt mult mai mari: dacă partenerul ei arată ca tatăl ei, şansele ca acel copil să aibă un craniu potrivit pentru şoldurile ei sunt foarte mari.

Când amestecarea a început, diferenţele dintre proto-europeni şi proto-africani erau destul de mari, şi foarte puţini dintre copiii hibrizi şi mamele lor au supravieţuit naşterii. Cei care au supravieţuit sunt cei care au moştenit craniile mai mici ale mamelor africane, şi nu acelea mai mari ale europenilor. Desigur, nu este atât de simplu dar există mari şanse să se fi întâmplat astfel. Deci, Cro Magnon-ul, rezultatul direct al acestei mixturi, are un craniu mai mare decât cele regăsite la proto-africani, dar mai mic decât cele găsite la proto-europeni. Ca alţi bine cunoscuţi metişi, Cro Magnon-ul a suferit o serie de probleme precum creşterea anormală, dinţi deformaţi, şi, de multe ori, malformaţii severe la nivelul scheletului.

Din fericire, amestecarea raselor a fost doar trecătoare, şi în timp, frecvenţa şi puterea problemelor cauzate de aceasta au fost diminuate. Genele proto-africane au fost distribuite uniform proto-europenilor care în general, nu se împerecheau cu ei. Totuşi, hibridizarea a schimbat populaţia europeană, şi a cauzat multe efecte adverse, dar fertilitatea nu a fost niciodată o problemă. Cu toate acestea, supravieţuirea sarcinii tot a rămas o provocare serioasă pentru femei,  pentru că noi, chiar şi astăzi suntem în medie, doar 99,7 % europeni (neanderthali).

 

 

 

Anunțuri