Epoca tenebrelor

Textul original de Varg Vikernes.

 

Epoca tenebrelor este termenul folosit pentru descrierea perioadei între căderea Imperiului Roman şi Renaştere. Ea este numită astfel pentru că “Perioada este caracterizată de un deficit relativ de înregistrări istorice şi a altor surse scrise, cel puţin în unele zone din Europa, făcându-l obscur pentru istorici”. De asemenea putem citi că: “Conceptul de Perioada Tenebrelor se trage de la cărturarul italian Francesco Petrarca, în 1330, şi a fost iniţial conceput ca o critică zdrobitoare a caracterului literaturii latine târzii. Petrarca considera secolele post-romane ca fiind „întunecate” în comparaţie cu lumina antichității clasice. Mai târziu istoricii au extins termenul pentru a se referi la perioada de tranziţie dintre epoca romană și Evul Mediu târziu(sec. XI – XIII), inclusiv lipsa de literatură latină, şi o lipsă de istorie contemporană scrisă, declinul demografic general, activitate constructivă limitată precum şi în realizările pe plan cultural material în general. Mai târziu istoricii şi scriitori au preluat conceptul, iar cultura populară s-a extins şi mai mult asupra lui ca un mijloc pentru a descrie Evul Mediu ca o perioadă de înapoiere, prelungind utilizarea peiorativă al acestuia şi extinzînd domeniului său de aplicare.”

După cum ştim, căderea Romei a venit la scurt timp după introducerea iudeo-creştinismului ca cult oficial, aşijderea noi ştim că Renaşterea a fost o renaştere a culturii, idealurilor, filozofiei, ştiinţei şi valorilor ‘păgâne’ (adică europene), care prin secolul al XIV-lea a început să se întoarcă în Europa din lumea musulmană prin intermediul cruciaţilor şi invadatorilor musulmani. Spre deosebire de iudeo-creştini, care ardeau şi distrugeau totul european ce întâlneau, musulmanii păstrau literatura europeană peste care dădeau.

Evului Mediu timpuriu este descris ca „perioada de migraţie”, atunci când diferite triburi europene se mişcau: primii hunii şi goţii, vandalii şi saxonii, iuţii şi anglii şi alte triburi germanice, apoi slavii şi alţii de asemenea. Ei au fost – conform istoriei – forţaţi să se mute de alte triburi. Istoria totuşi nu spune prea multe despre cauzele apariţiei acestei perioade de migraţie în primul rând, de ce primele triburi au început să migreze, forţând pe alții să facă același lucru. Cu toate acestea noi ştim de ce în epoca vikingilor scandinavii au început să se mişte, iar noi ştim că ei nu erau forţaţi de alte triburi migratoare să se mute: ei au început să se mişte din cauza agresiunii iudeo-creştinilor din sud. Da, interesant că „mişcarea” triburilor corespunde perfect cu răspândirea iudeo-creştinismului în Europa… După ce Europa de Sud a fost creştinată, răspândirea iudeo-creştinismului a ajuns în primul rând în Europa de Vest, apoi în Europa de Est, apoi în cele din urmă în Europa de Nord. Și ori de câte ori venea, triburile începeau să „migreze”.

În loc să ne spună ce s-a întâmplat în această perioadă a „declinului demografic”, istoricii de azi – în siguranţă – afirmă doar că „noi nu ştim”. Asta-i epoca tenebrelor…

Asta clar că-i foarte convenabil pentru iudeo-creştini, ai căror istorici practic spun că: „iudeo-creştinismul a crescut în Imperiul Roman în ciuda persecuţiei crude și nedrepte a împăraţilor, apoi Imperiul Roman a căzut (din cauza presiunii „barbarilor”, trebuie să spun: nu din cauza activităţilor perturbătoare, criminale și distructive ale iudeo-creştinilor din interiorul Imperiului Roman….), şi după câteva sute de ani de întuneric istoric, că nu știm prea multe despre asta, aproape întreaga Europa a apărut iudeo-creştină.”

Avem surse scrise care descriu cum romanii, scandinavii, balticii şi finlandezii au rezistat violent creştinării, dar ce convenabil că nu avem surse care descriu cum ceilalţi europeni au reacţionat (dar ni se spune să credem că celelalte triburi europene au fost pur şi simplu convertiţi… deoarece mesajul lui „Isus” este atât de adevărat şi convingător desigur). Ştim doar că au început să „migreze” şi că era „declin demografic” în Europa la acea vreme. Iar atunci când istoria a început să fie înregistrată din nou, ei toţi deja erau iudeo-creștini. Aleluia!

***

Permiteţi-mi să vă spun ce cred eu că sa întâmplat: iudeo-creştinii au distrus Imperiul Roman dinăuntru, şi în timp ce făceau asta popoarele „barbare” din Europa se apărau de otrava iudeo-creştină ce venea din Imperiul Roman, atacând Imperiul Roman – la fel cum scandinavii s-au apărat de aceeași otravă câteva sute de ani mai târziu, în epoca vikingilor, atacând în special centrele misionare iudeo-creștine (adică mănăstiri) în Europa iudeo-creştină.

Convertirea europenilor era făcută – precum este descris în sursele scandinave mai târziu din epoca vikingilor – prin ameninţări, violenţă, tortură, luare de ostatici, răpirea copiilor şi omor. Iudeo-creștinii acţionau ca cele mai nemiloase, violente şi crude grupări mafiote, cu Papa şi Marele Patriarh ca naşi, şi au ajuns la putere în acelaşi mod cum şi organizaţiile criminale ajung la putere azi.

Acest lucru a determinat triburi întregi să migreze, să fugă de teroarea lor în încercarea de a scăpa de ei. Astfel saxonii, iuţii, anglii, belgii etc. s-au retras pe pământurile păgâne, Insulele Britanice. Alţii au înaintat, şi au jefuit Roma (din nou…). Totuşi alţii s-au mutat în întregime din Europa, cum ar fi vandalii.

Când gloatele de sicarii iudeo-creștini au ajuns în Scandinavia, chiar înainte de epoca vikingilor, asta a fost motivul pentru activitatea bruscă a „vikingilor”, și abia apoi a venit „epoca vikingilor”, şi mulţi de acolo de asemenea au fugit în Irlanda, în Scoția, Islanda şi chiar în America, acolo unde iudeo-creştinii erau slabi sau unde ei nu aveau nici o putere, sau atacau și devastau mănăstirile de unde veneau teroriştii, şi îi tăiau ca pe nişte criminali genocidali ce erau.

Da, eu cred că „declinul demografic” în Europa din anii 400-800 era rezultatul unui genocid comis de către iudeo-creştini. Ei terorizau şi ucideau europeni în masă, bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, băieţi şi fete, şi chiar copilaşi – şi noi nu ştim de acest lucru deoarece ei au ascuns crima lor prin – ceea ce e convenabil – ştergerea a 400 de ani de istorie scrisă. Şi ei asta puteau: ei înşişi au scris această istorie, înşişi păstrau cărţile în mănăstirile lor. Nu era nici o problema a scăpa de aceste cărţi. Aşa şi au făcut(şi ei încă mai procedează la fel, chiar şi la evenimentele pe care le-am experimentat în epoca noastră: ei şterg sau re-scriu istoria cum cred de cuviinţă).

Pentru noi e doar epoca tenebrelor, de care noi „nu ştim nimic”, iar apoi noi ar trebui să credem că Europa a acceptat iudeo-creştinismul de bună voie, fără rezistenţă. Epoca vikingilor este considerată ca rezultat al „barbarismului” scandinav şi „agresiunii păgâne”, iar rezistenţa romană era pur şi simplu absurdă şi doar un rezultat de ignoranţă. „Ei chiar au acuzat iudeo-creştinii de canibalism, ha ha ha”. Ce ridicol, corect?

***

Adevărul este că Europa după creştinare şi înainte de Renaştere este caracterizată de către oamenii de ştiinţă moderni (inclusiv arheologi) astfel: „declinul demografic general, activitate constructivă limitată precum şi în realizările pe plan cultural material în general.” Acestea sunt roadele iudeo-creştinismului. Europa înainte de iudeo-creştinism a fost prosperă, ştiinţific avansată, educată, sănătoasă, avansată spiritual, cultural şi artistic, şi toate acestea s-au întors în Europa doar cu Renaşterea, începutul sfârşitului iudeo-creştinismului în Europa, atunci când Europa a început să se întoarcă la propriile rădăcini. Europa a început un drum lung înapoi la viață după ce a suferit în întunericul iudeo-creştin pentru atât de mult timp.

Arta iudeo-creştină din epoca tenebrelor

 

Arta europeană înainte de creştinare

 

Arta europeană din Renaştere

 

Arta europeană pre-iudeo-creştină, distruse intenţionat şi pângărite(cu cruci) de iudeo-creştini în timpul creştinării

 

Noi încă mergem sau mai degrabă urcăm în sus, înapoi spre Olymp, ca să spunem aşa. Noi încă luptăm ca să scăpăm de întuneric, dar noi prevalăm: în fiecare zi ce trăim noi prevalăm asupra întunericului lor. Noi am găsit lumina strămoşilor noştri, și nici o cantitate de întuneric iudeo-creştin nu poate să stingă această lumină.

În cele din urmă, voi adăuga o notă cu privire la modul de a distruge iudeo-creştinismul în Europa, şi de a-l şterge totalmente de pe pământul nostru: noi trebuie doar să informăm tinerii noştri cu privire la natura şi originea iudeo-creştinismului, şi în schimb a crește din ei buni europeni. Nici o fiinţă umană informată, echilibrată, bine hrănită, sănătoasă şi liberă nu se va converti sau s-a convertit vreodată la iudeo-creştinism!

Uitaţi de bătrâni: ei sunt pierduţi de îndoctrinare şi rușine, şi oricum în curând vor muri de la o vârstă înaintată, dar trebuie să ne asigurăm că ei vor lua perversul şi străinul lor cultul cu ei atunci când vor muri. În teorie iudeo-creştinismul poate să fie eliminat complet din Europa în doar o singură generaţie! Aşa că haideţi să facem astfel! Dacă vom face, toate celelalte probleme ale noastre de asemenea vor dispărea, pentru că iudeo-creştinismul este rădăcina practic la toate problemele noastre de azi!

 

Salutare tuturor triburilor europene încă în viaţă!

 

 

 

Imagine iudeo-creştină care ilustrează cum ei tratau arta şi cultura europeană:

 

 

Tradus de Lazarenco Tudor.

Per aspera ad astra

Textul original de Varg VikernesItalianoMagyarСрпски.

Întâi de toate nişte muzică potrivită.

Dragi confraţi europeni, trebuie să faceţi sacrificii şi să lucraţi din greu pentru a păstra binele în viaţa, ţara şi  cultura dumneavoastră, de asemenea şi în corpul şi mintea dumneavoastră. Tradiţia-religie a strămoşilor noştri era un sistem pentru realizarea acestui lucru, un sistem care a fost creat sute de mii de ani în urmă  şi care a fost de îmbunătăţit și perfecţionat de atunci pentru un efect optim.

crowning-the-winner-with-laurel-in-ancient-greek-olympic-games

Când neanderthalienii europeni(adică europenii originali) au început să se amestece cu homo sapiens (africani) cu aproximativ 100.000 de ani urmă, nevoia de un astfel de sistem a crescut dramatic, chiar dacă amestecarea la acea vreme se petrecea rar şi în proporţii foarte mici. Efectele adverse ale acestui amestec de specii au fost multe, semnificative și dramatice. Ceea ce a fost o plimbare sigură  în sus a devenit o urcare periculoasă pe partea abruptă stâncii – și când omul european şi-a pierdut echilibrul el a căzut, departe și pe mult.

Doamnelor și domnilor din Europa: este de o extremă importanţă ca noi să terminăm căderea noastră și să începem împreună a urca din nou. Aruncaţi această credința iudaică – creștinism – în abis, cărui loc îi şi  aparține, și revendicaţi-vă moștenirea voastră europeană! Atunci căderea ar putea fi cu mult mai uşoară și confortabilă, dar dacă nu ve-ţi  începe a vă urca în curând o să vă loviţi de pământ – și eu pot să vă asigur că asta nu va fi deloc confortabil.

Eu aș vrea să dedic acest post în memoria unui luptător norvegian(adică păgân) făr armură, înarmat doar cu o secure, care, conform surselor anglo-saxone în 1066 a ucis 40 de războinici creştini la Stamford Bridge. El  cu siguranță este printre noi și astăzi. Eroii nu mor niciodată, ei doar îşi schimbă corpul. Hailar WôðanaR!

stamford-bridge-bjorn

Dacă doriţi să ştiţi mai multe despre tradiţiile şi religia europeană, eu vă recomand să găsiţi ceva timp pentru a citi posturile corelate de mai jos. Dacă nu sunteţi un scandinav, atunci eu vă recomand să citiţi numaidecât asta întâi de toate. 

Dincolo de râul Ifing

Vanir şi Æsir

Stăpînul Spiriduşilor

Lumina Divină

Hamingja

Spiriduşii Păzitori

Valhalla Ne Aşteaptă!

The Vibrations of the Universe

Dansul Sacru

Căsătoria Sacră

The Apples of Eternal Youth

The Line & the Circle

I trow I hung on that windy Tree.

Rune Lore.

Yggdrasill & the Sacred Wells of Wisdom.

BalðuR – the Shining White God of Enlightenment.

The Maiden of the Labyrinth.

The Key & the Light.

Divine Light II.

Liberation.

The Genealogy of the Deities.

The Rhythm of the Universe.

Eternity.

Thymos.

The European Rites.

Tradus de Lazarenco Tudor.

Identitate incertă?

Textul original de Varg VikernesFrançais.

Dacă eşti european şi pe neaşteptate ai decis să începi a cultiva zeităţile în sine, ce ai face? Cu ce zeităţi de exemplu un spaniol, român sau francez s-ar fi identificat? Cu ce zeităţi s-ar fi identificat un american european?

Pentru unii acest lucru nu ar putea fi atât de important, dar pentru alţii probabil are o mare importanţă. Mie  personal nu-mi prea place să mă identific spre exemplu cu  Ôðinn, Freyr, Þôrr, Tyr, Njörðr sau orice alte zeităţi scandinave, dar de fapt prefer numele lor proto-nordic (* WôðanaR, * FraujaR, * Thunar, * TîwaR, * NerþuR), sau chiar numele lor proto-nordic mai vechi (* Wôþanaz, * Fraujaz, * Þunaz, * Tîwaz, *Nerþuz). Eu chiar am reconstruit pentru MYFAROG numele lor aşa cum ele probabil ar fi fost în epoca bronzului și poate chiar și în epoca neolitică (* Woþanas, * Prius, * Dunus, * Diwus, * Nerthus), pentru că într-un fel am simțit că era normal să fac  acest lucru. Da, asta într-adevăr este doar o chestiune de nume, pentru că peste tot în Europa zeitățile sunt în esență aceleași, indiferent cum le numim. Zevs = Þôrr = Juppiter = Perun = Perkele = Perkunos = Taranis etc.

Oricare ţi se pare potrivit pentru tine este potrivit pentru tine. Dacă eşti francez şi te simţi gal atunci foloseşte numele galic. Dacă eşti francez şi te simţi franc atunci foloseşte numele scandinav. Dacă într-adevăr nu-ţi pasă sau stai pe dubii, atunci pur şi simplu află de unde strămoşii tăi au venit sau poate de unde au venit majoritatea strămoşilor tăi şi foloseşte numele cel mai frecvent utilizat în ţara lor natală. Numele în sine nu este atât de important, ceea ce importă este legătura ta cu acest nume şi modul în care el te inspiră pentru a deveni mai bun. HailaR WôðanaR!

Pietre în Bretania!

téléchargement (2)

Pietre în Scandinavia.

Hunnfeltet, Skjærviken

Tradus de Lazarenco Tudor.

Zeiţa Freya

Textul original de Varg VikernesFrenchMagyarSerbianSpanish.

Întâi nişte muzică:

 

Da, ea este descrisă de oamenii de ştiinţă ca fiind o  dís-ă, vanr de gen feminin, o zeiţă a dragostei şi fertilităţii – care a dormit cu şapte pitici pentru a obţine un colier. Ei vă vor spune că după un război între două rase de zei, ea a fost acceptată printre æsir(„spirite”), dar că ea iniţial era de o altă rasă de zei. Unii adaugă că posibil vanir-ii să fi fost zeii scandinavi originali, testament al unui cult matriarhal, care au fost înlocuiţi de zeii şi cultul a popoarelor migratoare indo-europene a culturii topoarelor de luptă care au înlocuit populaţiile europene câteva milenii în urmă. Sau cel puţin i-au asimilat. În opinia lor asta e…

 

Vă rog să-mi permiteţi de a vă trezi din această fantezie iudeo-creştină.

În fiecare primăvară strămoșii noștri organizau competiţii, așa-numitele jocuri de apel, care ei foloseau pentru a alege pe cei mai buni dintre toţi.”Cel mai bun” era definit (pentru femei) ca cea mai frumoasă și harnică sau (pentru bărbați) ca cel mai curajos, puternic, înțelept și cel mai capabil. Aşa cum este explicat în Căsătoria Sacră şi Merile veşnicei tinereţi.

Nu era nici un fel de „război” între două rase de zei: era doar o competiţie anuală în mai care avea ca scop să gasească pe „cei mai frumoşi” printre ei; învingătorii competiţiilor de anul trecut de asemenea participau pentru a încerca să-şi menţină titlurile şi la fel să câştige în jocurille din acest an. Doar zeităţile(= bărbaţii şi femeile iniţiate) puteau participa, iar câştigătorii erau numiţi vanir(„frumoşi”). Astfel ei toţi erau æsir, iar câştigătorii mai erau numiţi şi vanir.

Cu venirea morţii negre spirituale(zis şi iudeo-creştinism) în Europa, aceste jocuri s-au schimbat: omul european a refuzat să-şi uite moştenirea, chiar și sub ameninţare cu moartea şi tortura, astfel jocurile de mai s-au tranformat în turnee anuale de cavaleri, iar „Freya” se alegea cu lancea, prin coborârea lăncii spre fecioara favorizată, care şi-ar fi legat basmaua de lance în caz dacă ea accepta cavalerul ca campionul său. Atunci cavalerul şi-ar fi legat basmaua ei de mâneca sa, pentru a fi sigur că nu-l va pierde(reproducând astfel proverbul „Să-ţi duci inima pe mânecă”).

Pot să adaug că aceste turnee de cavaleri erau practicate continuu începând cu antichitatea târzie până în secolul 19(sau chiar 20), cred că ultimele au fost în Saxonia, în Germania. Pot încă să mai adaug că aceste jocuri încă mai sunt practicate în Scandinavia, în fiecare mai(în Norvegia pe 17) –  doar că acestea au fost reduse la nişte jocuri competitive de distracţie pentru copii.

Freya nu este de o altă rasă divină. Ea pur şi simplu este cea mai frumoasă din grup. Nu a fost nici o invazie indo-europeană în Europa sau cucerire de nişte popoare a culturii „toporului de luptă”; a avut loc doar o migraţie de triburi, înapoi și înainte, şi iarăşi înapoi, iar apoi din întâmplare limba unuia din aceste triburi, care erau destul de identice la acea vreme, a devenit cea mai poulară şi folosită pe larg – iar topoarele lor de luptă au devenit un simbol al statutului(precum spre exemplu sunt autocarele azi). Bascii, finlandejii şi maghiarii totuşi nu sunt mai puţin europeni din cauza asta, sau mai europeni – cel puţin 40% din vocabularul germanic este proto-scandinav, şi nu este indo-european deloc. Nu că asta ar conta, căci ambele, indo-europeana şi proto-scandinava, sunt limbi europene.

Mai departe, în Europa nu au avut loc schimbări în culte. Noi mereu am practicat religia noastră europeană de pe timpurile preistorice, iar schimbările pe care le-am văzut erau minuscule. Freya a fost întotdeauna la fel, şi încă mai este. Numele ei este un titlu onorific pentru cele mai frumoase şi divine fete dintre noi, şi el înseamnă de fapt „liber”, „a ellibera” şi „iubire”. Ea este muma spiriduşilor/elfilor, ceea ce înseamnă că imortalitatea ta este protejată prin onoare: doar cei onorabili devin spiriduşi în mormintele lor, aşteptând să se renască.

Cu toate acestea, în continuare am să adaug că nu, Freya nu este zeiţa „fertilităţii”. Puţin probabil că a rămâne însărcinată era o problemă pentru femeile din lumea antică(cu toate că azi asta-i o problemă pentru mulţi, în mare parte din cauza stilului nostru modern de viaţă). Precum soţia mea a subliniat, ceea ce era o problemă asta însuşi naşterea: după ce europenii nativi(=Neanderthalii) s-au amestecat cu homo sapiens, supravieţuirea naşterii a devenit o provocare pentru femei. Amestecarea cu o altă specie a lăsat femeia cu un pelvis mai îngust și mai mic, ceea ce însemna că naşterea copilaşilor cu capuri mari europene adeseori ucidea mamele(precum şi copilaşii) atunci când ele încercau să îi nască.  (Da, nou-născuţii europeni au cele mai mari capuri din lume… iar în Europa, „clar că” nou-născuţii Scandinavi sunt cei mai mari. Femeile europene de asemenea au cele mai lungi durate de sarcini, în medie cu o săptămână mai lung decât cele asiatice şi cu două decât cele africane.) Iată de ce noi vedem aşa numitele „figuri ale lui Venus”(din epoca de piatră), care, precum soţia mea a subliniat, nu sunt chiar idealizări ale femeilor grase, ci evident că imagini ale femeilor care numai au născut: în alte cuvinte femei care au supravieţuit cel mai periculos lucru la care ele ar fi putut expuse!

Figurina lui Venus, reprezentată cu o pălărie din scoici:

Şi în sfârşit, mitul confuz despre cum ea a dormit cu şapte pitici/dwarfi pentru a obţine colierul de foc, ceea ce a făcut-o să fie numită o curvă şi o târfă de către iudeo-creştini. În primul rând, „piticul” este corpul unei persoane decedate odihnindu-se sub pământ cu toate cele mai valoroase bunuri ale sale. De asemenea, colierul de foc reprezintă rugurile de-a lungul coastei, arzând şi luminând noaptea în timpul solstiţiului de vară, cănd după cum se spune Freya se (re-)năştea; ea se ridică goală din apă cu reflectarea multiplelor ruguri în jurul gâtului său.

Pentru a te re-naşte trebuie mai întâi de toate să mori, corect? Şi dacă trupurile celor morţi sunt numiţi „pitici”/”dwarfi”, atunci pentru a te re-naşte trebuie să „dormi cu piticii”. Asta mai este, aşa cum se întâmplă, exact cum strămoşii noştri erau iniţiaţi şi deveneau divini, precum este descris aici. Pentru a deveni Freya, fetele trebuiau să intre în mormânt şi să fie simbolic re-născute, ca zeiţe. Ele terminau acest rit de trecere prin dezbrăcare şi apoi ieşind goale din mare(ceea ce explică de ce grecii o numeau Afrodita) în timpul solstiţiului de vară, iar apoi săreau goale prin foc pentru a-şi demonstra curajul şi pentru a fi purificate de foc.

Pitic/Dwarf

Din scandinavă dvergr, forma feminină dyrgja de la:

dyrr = uşă.

gjá = deschidere în pământ.

Prin urmare: iniţial pitic/dwarf era denumirea pentru intrarea în cavou: o uşă ce se deschidea în pământ, un loc în care ei puneau trupurile celor morţi – care din cauza asta au devenit cunoscuţi ca „dwarfi”/”pitici”. Dwarfii/piticii mai sunt cunoscuţi şi ca spiriduşii/elfii întunecaţi, fiindcă trupurile celor morţi erau palide/albe şi erau amplasate în întunericul cavoului. Elf înseamnă „alb” (de la rădăcina proto-indo-europeană *alba-).

***

Freya este zeiţa dragostei, libertăţii, sănătăţii tinereşti şi a frumuseţii(în suflet şi corp). Ea este „doar” o fiinţă umană: cea mai frumoasă dintre fetele iniţiate din grupul vostru, care este aleasă să reprezinte principiile divine ale dragostei, libertăţii, sănătăţii tinereşti şi a frumuseţii. Toată „venerarea” ei trebuie să fie văzută în această lumină.

Sunt mai multe lucruri de spus despre Freya, şi puteţi afla mai multe despre ea în articolele corelate în Per aspera ad astra şi în cartea mea Sorcery and Religion in Ancient Scandinavia, dar pentru acum, să facem următoarea…

Gândiţi mai bine de ea, gândiţi mai bine despre strămoşii voştri şi abilitatea lor de a forma societăţi minunate, frumoase şi sănătoase, unde binele în om şi natură era cultivat ca nici într-un alt loc. Gândiţi mai bine de tot ce este în general european… rupeţi şi aruncaţi la o parte vălul sinistru de minciuni pus între voi şi moştenirea vostră de către iudeo-creştini.

Eu am să salut Freya şi am s-o prezint ca mult mai bun ideal pentru tinerele fete şi femei decât pe oricare din femeile(sau mai degrabă femele…) pe care ele sunt încurajate astăzi să le adopte de către societate ca modele de urmat. Sunt sigur că am de partea mea toţi bărbaţii sănătoşi la minte când spun că noi visăm la femei ca Freya, şi ni la nişte „Rhianne” şi „Lady Gaga” sau ceva de genul ăsta.

Heil Freyja!

Schimbarea numelor

*Prio (“liber, a elibera, iubire”)

*Fraujon

Devine în Scandinavă: Freyja

La greci: Afrodita (“născută din spuma mării”)

La romani: Venus (“fromoasă”, de la aceeaşi rădăcină proto-indo-europeană *ven- ce este găsită şi în termenul scandinav vanir) şi Libera (“liberă, a elibera”….).

La celţi: Aine

La slavi: Shieba sau Lada

La hinduşi: Shiva (“aducător de fericire”)

Tradus de Lazarenco Tudor.

Căderea omului, partea a III-a

Textul original de Varg VikernesFrancais.

 

Animalele domestice sunt creaturi stricate, aşa cum se explică aici, dar agricultura de asemenea a avut un efect interesant asupra omului: omul domesticind animalele însuşi a devenit domesticit. Oamenii moderni sunt înghesuiţi împreună în medii nenaturale, în „cuştile” din oraşe, unde omul a trebuit să inventeze canalizare doar pentru a scăpa de toate dejecţiile umane ce se acumulează, ca rezultat al acestui stil de viaţă nenatural. Astăzi omul a devenit atât de domesticit că adulţii nu mai cresc copiii lor, ci îi trimit pentru a fi „antrenaţi” în grădiniţe, şcoli, universităţi, prin televiziune, radio şi alte „divertismente”, şi aşa mai departe, pentru sarcinile lor viitoare de sclavi – la fel cum noi antrenăm animalele pentru anumite sarcini. Odraslele lor sunt vaccinate şi ca rezultat luate de la ei pentru o bună parte din timp pentru a fi domesticiţi în continuare. „Antrenaţi” aşa cum atrenăm câinii, numai pentru sarcini mai complexe.

Omul a fost prins în acest cerc vicios de pe timpurile introducerii agriculturii, şi dacă omul nu va putea să se elibereze de asta, atunci nu există nici un alt sfărşit pentru asta decât sfârşitul omului însuşi. La fel ca animalele pe care le-am domesticit, vom deveni (chiar mult mai) stricaţi şi incapabili de a supravieţui desinestătător, iar apoi pur şi simplu vom dispărea… calitatea omenirii deja a scăzut dramatic de-a lungul anilor, şi la un moment dat vom fi atât de slabi încât nu vom putea să supravieţuim fără medicamente, injecţii cu vitamine şi altele, şi apoi într-o zi se va întâmpla ceva ce nu s-a aşteptat să se întâmple, de exemplu medicamentele s-au terminat sau nu au ajuns unde trebuie, şi asta va fi sfârşitul omenirii.

Corcit, cu dizabilităţi, handicapat, slab, prost şi firav, omul va dispărea de pe faţa pământului.

( Cale bătută… )

 

Tradus de Lazarenco Tudor.

Căderea omului, partea a II-a

Textul original de Varg VikernesFrancais.

 

În urmă cu aproximativ 10.000 de ani omul a început să cultive pământul de-a binelea. Omenirea dintr-o dată a devenit mult mai numeroasă, şi probabil că pentru prima dată în istoria omenirii foametea, tirania, sclavia şi malnutriţia au devenit o realitate. Foamete, deoarece recoltele nu se reuşeau din timp în timp. Tiranie, pentru că cineva deţinea pământul şi decidea care să mănânce şi care nu*. Sclavie, deoarece tiranii puteau să facă uz de oameni în calitate de „boi” lucrători. Malnutriţie, deoarece oamenii stabiliţi într-un loc au o dietă mai puţin variată.

*Cuvântul “Lord” (“l[ev]ord”, de la scandinava hleif-vörðr, de la proto-nordica hlaiba-wardaR, de la PIE klaiba-wardas) iniţial chiar înseamnă „păzitor al pâinii”.

Dar de ce au început ei să cultive pământul?

Pentru că era mai uşor şi mai puţin obositor decât colectarea fructelor de pădure şi alte plante comestibile?

Păi, răspândirea agriculturii în Europa nu a venit din cauza „progresului” adus de leneşul şi slabul om corcit – cum a fost cazul domesticirei animalelor. Europeanul ştia de asemenea bine cum să cultive pământul înainte de 10.000 de ani în urmă, dar el făcea acest lucru doar atunci când era nevoit, şi el de obicei făcea asta numai atunci când nu era suficient loc pentru stilul de viaţă vânător-culegător. Domesticirea animalelor a căuzat o explozie în populaţia umană, şi atunci când aceste fiinţe umane se răspândeau ei au forţau tot mai mulţi europeni să se întoarcă la domesticire şi agricultură pentru a supravieţui. Chiar dacă ei au fost destul de inteligenţi pentru a vedea efectele adverse ale acestor procese, ei nu mai aveau de ales: ei au fost nevoiţi să renunţe la stilul lor sănătos şi armonios de viaţă de vânători-culegători în favoarea agriculturii. Erau deja prea mulţi oameni la acel moment…

Tradus de Lazarenco Tudor.

Căderea omului, partea I

Textul original de Varg VikernesFrancais.

Permiteţi-mi să vă ţin cu această muzică pentru ceva timp…

În urmă cu aproximativ 12000 de ani omul a început să domesticească animale. Omenirea dintr-o dată a devenit mult mai numeroasă, şi probabil că pentru prima dată în istoria omenirii bolile au început să se răspândească de la animal la om. Domesticirea a creat o nouă şi nefirească relaţie între animal şi om.

În această situaţie animalele de asemenea s-au schimbat. După cum este afirmat aici, creaturile de diferite specii sau subspecii nu se amestecă în natură, în cazul în care acestea au posibilitatea de a alege, din cauza diferenţelor genetice, dar şi din cauza diferitelor stiluri de viaţă şi diferitelor locaţii geografice. Animalele domestice au fost forţate de a procrea cu animale cu care altfel nu s-ar fi procreat, fie pentru că au trebuit, fie pentru că au fost forţate de om, care a vrut să promoveze anumite calităţi la animalele sale.

Cu timpul creaturile domesticite au devenit stricate, incapabile de a supravieţui pe cont propriu, şi erau astfel complet dependente de stăpânii săi – oamenii, adeseori chiar cu scopul de a supravieţui. De exemplu, văcile de astăzi produc o mulţime de lapte, dar ele vor muri în curând de infecţie de sâni dacă nu vor fi mulse în fiecare zi – deoarece ele produc prea mult.

Dar de ce au început ei să domesticească animale?

Pentru că asta era cu mult mai uşor şi mai puţin obositor decât vânatul animalelor sălbatice.

Dar de ce omul aşa de brusc şi-a dorit să ieie calea mai uşoară circa 12.000 de ani în urmă? El era nu mai puţin inteligent chiar şi 400.000 de ani în urmă, deci pentru ce această schimbare la acel moment?

Pentru că omul european nativ – Neanderthalul, s-a amestecat un pic cu africanii – Homo Sapiens, iar efectele adverse ale acestui amestec au fost multe: pierdere de viteză şi a masei de muşchi, slăbirea scheletului şi o scădere de inteligenţă. Vânătoarea a devenit mai dificilă pentru „noul” şi hibridizatul european (Cro-Magnon). De asemenea, acest „nou” european era mai puţin inteligent decât cel vechi, aşa că el nu a înţeles că domesticirea animalelor ar putea avea astfel de efecte dramatice şi negative.

Mai avem „progres” şi astăzi, pentru că suntem inteligenţi. Aşa că noi, spre exemplu, am inventat pesticide, şi făcând acest lucru am scăpat de o mulţime de probleme pe care le-am avut în agricultură. Deşi astăzi încercăm să reducem utilizarea pesticidelor pentru că am înţeles că ele de fapt fac mai mult rău decât bine. Spun acest lucru ca să vă fac să înţelegeţi că dacă am fi fost mai inteligenţi decât suntem noi astăzi, probabil că nu am fi fost inventat sau folosit pesticide, pentru că noi am fi fost înţeles că de fapt acest lucru nu este deloc bine. Neanderthalii s-ar putea să nu fi domesticit animale deoarece au fost suficient de inteligenţi să înţeleagă că acest lucru nu era foarte deştept. Neanderthalul amestecat totuşi nu era aşa de deştept…

Deci, cu timpul mai proastă şi mai proastă, rasa hibridizată de fiinţe umane în cele din urmă a ajuns să gândească că ar fi o idee bună să domesticească animale, şi în cele din urmă ei au fost destul de proşti să creadă că acest lucru a fost o idee bună cu aproximativ 12.000 de ani în urmă.

Deci, de ce au fost neanderthalii într-atât de proşti ca să se amestece cu homo sapiens? Noi nu ştim, dar cea mai probabilă explicaţie pentru acest lucru este pur şi simplu mila. Neanderthalii fiind mult mai puternici şi mult mai inteligenţi, au învins triburile de homo sapiens ce îi atacau în Africa, dar fiind buni la inimă, precum europenii încă mai sunt, aşa că ei nu au putut să ucidă copiii africani, sau să-i lase acolo să moară, atunci când ucideau sau alungau adulţii africani. Aşa că ei au adoptat aceşti copii, probabil ştiind că asta era nu prea bună idee, şi cănd colo cănd aici, unii dintre aceşti copii adoptaţi au crescut şi li s-a permis de a procrea cu un neanderthal. Odraslele de sex feminin ce le aveau erau fertile… (aşa cum este adesea cazul în care două specii diferite se amestecă). De-a lungul a 120.000 de ani de conflict în Africa între neanderthali şi homo sapiens, ceva sânge de homo sapiens a fost amestecată în triburile de neanderthali, care au adus acest ADN african feminin cu ei înapoi în Europa cănd s-a terminat epoca glaciară. Şi din cauza asta noi – europenii – avem în medie 0,3 % de ADN pur african.

Amestecul de specii sau chiar subspecii nu este niciodată o idee bună. Asts a lăsat o mare parte din specia europeană, dacă nu stricată, atunci cel puţin redusă dramatic în calitate, iar cu timpul această reducere în calitate s-a răspândit peste tot în Europa.

Ultimele ce au fost să cadă la acest declin rasial erau triburile europene de vest şi de nord, pur şi simplu pentru că au trăit mai departe de sursa problemei: legătura terestră între Asia şi Africa…

Tradus de Lazarenco Tudor.

Supremaţia albă?

Textul original de Varg VikernesFrancaisMagyarSerbian.

 

Avem unii oameni cu idei de „supremaţie albă ” printre noi. Aţi putea crede că este un lucru bun, dar trebuie să spun că nu sunt de acord . Aceşti oameni doresc întreaga lume pentru noi. Ei nu sunt fericiţi doar cu Europa, patria noastră. Nu! Ei vreau totul!

…asta sună foarte cunoscut pentru mine. Sună total cuşer trebuie să vă spun eu vouă, şi încă atât de prostesc că eu nu pot înţelege cum cineva din specia mea poate gândi astfel. De ce vreun european şi-ar dori să trăiască în altă parte decât Europa? Suntem noi oare bine potriviţi pentru viaţă în Australia? Nu! Suntem noi oare bine potriviţi pentru viaţă în Africa sub-sahariană? Nu! Suntem noi oare bine potriviţi pentru viaţă în Asia? Pentru cea mai mare parte nu! Suntem noi oare bine potriviţi pentru viaţă în America? Pentru cea mai mare parte nu! Avem noi ceva rădăcini puternice în afara Europei? Nu!

Deci, de ce şi-ar fi dorit cineva din soiul nostru chiar să trăiescă acolo?

Aceiaşi „suprematişti albi” mă atacă pentru ipoteza „mea” în ceea ce priveşte originea noastră, şi pretind că eu sunt un imbecil pentru că cred că noi aproape în exclusivitate ne tragem de la neandertali şi nu în special de la negri. Ei pretind că teoria (ultra-cuşeră) că noi toţi provenim din Africa este adevărată, şi că noi – cei „albi” – când vom ucide pe toţi ceilalţi de pe planeta asta, ne vom adapta la viaţa de peste tot în lume, pentru că ei în mod natural de asemenea cred în teoria evoluţiei.

Bine, dar atunci de ce să ne deranjăm fiind „suprematişti albi” în primul rând, dacă ne vom adapta tot la mediul în care trăim? Deci, conform logicii lor, „albii ” care trăiesc în Australia, în câteva mii de ani, atunci când evoluţia îi va adapta la mediu, vor arăta astfel:

 

Iar „albii” în Africa sub-sahariană vor arăta astfel:

 

Atunci care este sensul în exterminarea tuturor celorlalte rase pentru a face loc pentru superioara lor rasă „albă”, dacă evoluţia îi va adapta la aceste medii noi şi îi va transforma în ceva ce cu siguranţă nu este „alb” ? De ce doar nu de lăsat pe cei deja adaptaţi la aceste medii să trăiască acolo în primul rând? De ce doar nu de lăsat pe noi – „albii” – să stăm în patriilor noastre, adică în Europa? Ne va fi tuturor mai bine dacă vom proceda astfel! (Aş dori să vă reamintesc de faptul că în primul rând colonizarea a deschis calea pentru imigrarea în masă ce o vedem în Europa de azi!)

Mai departe, cum aceşti „suprematişti albi” au de gând să realizeze acest lucru? Ei fac un pumn de indivizi în lumea noastră, pentru cea mai mare a parte în SUA, şi ei mai vor să-i omoare pe toţi ceilalţi!?

Personal, eu nici măcar nu ştiu ce au de gând ei să facă cu această lume, atunci când vor poseda-o în întregime. Care-i rostul? Ce-i asta ce aveţi voi nevoie să faceţi cu întreaga lume că nu puteţi să faceţi doar cu Europa? Şi de ce nu de văzut alte rase – atunci când trăiesc în locurile lor natale – în calitate de aliaţi în lupta împotriva adevăraţilor duşmani ai întregii omeniri, precum sunt creştinii, evreii şi musulmanii, care de asemenea vor „totul” pentru ei înşişi?

Indienii de asemenea vor să cultive propria lor cultură(care pe lângă toate este foarte asemănătoare cu a noastră) în libertate faţă de teroarea şi ura creştinilor, evreilor şi musulmanilor. Nepalezii, japonezii, poporul chinez (în mare contrast cu conducerea chineză), nativii americani şi toţi ceilalţi de asemenea doresc să-şi cultive propria lor cultură, liberă de teroarea şi ura creştinilor, evreilor şi musulmanilor.

Lumea nu este un teren micuţ de joacă umplut cu bătăuşi cu IQ jos, care trebuie să se lupte între ei pentru dreptul de a mânca un singur sandwich ce îl au acolo.

În cele din urmă, voi „suprematiştii albi”, nu numai că veţi întoarce toate celelalte rase împotriva Europei, dar voi de asemenea veţi întoarce toţi europenii buni împotriva noastră, pentru că ei sunt duşi să creadă că cei care luptă pentru supravieţuirea Europei sunt „suprematişti albi”, şi ceea pentru ce voi băieţi staţi este într-atât de dezgustător, ignorant şi peste culme de stupid, că nici un European cu o inimă şi un IQ de trei degete niciodată nu vă va susţine! Desigur, mişcarea noastră niciodată nu va creşte mai mare atâta timp cât suntem asociaţi cu indivizi de felul vostru! Desigur, nu vom fi capabili de fapt de a salva Europa (ca termen biologic) de la exterminare, atâta timp cât majoritatea europenilor cred că voi sunteţi în echipa noastră. Voi nu sunteţi! Voi sunteţi agenţi neştiutori că servesc doar interesele creştinilor, evreilor şi musulmanilor, care au nevoie de prostul şi ticălosul lor „Satana” ţărănesc, un rol pe care voi îl jucaţi atât de bine, pentru a arăta oamenilor cât de mult ei au nevoie de zeul lor cuşer.

Un post asociat aici.

Acesta este un site pro-european ce se ocupă de răspândirea informaţiei menite să ajute Europa şi cultura europeană să supravieţuiască şi să prospere într-o perioadă dificilă. Toţi oamenii buni sunt bineveniţi să contribuie. HailaR WôðanaR!

Tradus de Lazarenco Tudor.

Ceea ce-a fost odată

Textul original de Varg Vikernes.

În primul rând nişte muzică potrivită.

Înainte omul european era mai bun: mai puternic, mai sănătos, mai inteligent, mai inventiv, mai viteaz, mai cinstit şi mai onorabil de asemenea. De fapt, cu cât mai mult mergi înapoi în timp, cu atât mai buni erau strămoşii noştri.

Ai putea să întrebi: atunci de ce ei trăiau în peşteri, purtau zdrenţe şi nu se spălau? Ei bine, eu înţeleg îngrijorarea ta, dar ceea ce ţi sa spus despre strămoşii noştri pur şi simplu nu este adevărat. Ei niciodată nu au trăit în peşteri: ei foloseau peşterile doar în anumite ceremonii religioase. Nici nu purtau zdrenţe: acele câteva haine din epoca de piatră pe care le cunoaştem au fost destul de elaborate şi bine făcute. Şi nici murdari n-au fost, şi de ce ar fi, atunci când nici măcar majoritatea animalelor nu sunt? Chiar şi câinii se spală. De ce strămoşii tăi umani n-ar face asta?

Haine europene de 5000+ de ani în urmă

Deci, de ce avem această părere oribil de negativă asupra propriilor noştri strămoşi superiori? Există, desigur, un răspuns foarte simplu la această întrebare: creştinismul. Aş putea spune mult despre asta, şi am făcut-o deja, dar în schimb voi reveni rapid la ceva mai interesant; cum ne putem întoarce la măreţie?

Înţelegi că, nu există nici un „păcat originar”, altul decât amestecul de specii, şi nu-i „mântuire”, alta decât cea pe care o asigurăm pentru noi înşine, cu puterea noastră mentală, în viaţă şi aici, pe planeta Pământ. Nu este nimic pentru ce să se ceară iertare, doar ceva de remediat. Nu este nimic pentru ce de rugat, sau de rugat de dragul rugăciunii, doar ceva de făcut.

Înainte de toate într-adevăr trebuie să înţelegi că nu este nimic mai bun decât viaţa pe Pământ: nu există nici rai, nici fericită viaţă de apoi de abundenţă, nici odihnă veşnică sau ceva de genul ăsta. Nu există nici o altă nemurire decât cea pe care ţi-o poţi asigura tu singur prin trai onorabil, prin reproducere şi de a fi renăscut în propriul tău neam. Nu există nici o altă fericire decât cea pe care o asiguri pentru copiii tăi şi pentru copiii lor; te vei renaşte în neamul tău, aşa că orice fericire tu creezi pe Pământ, îţi va fi de ajutor pe termen lung.

Al doilea lucru pe care într-adevăr trebuie să-l înţelegi este că, deşi viaţa este cel mai bun lucru ce avem, nu este nevoie să te temi de moarte; totul ce-i mai bun în tine se va renaşte în neam, atunci când vei reveni la viaţă ca unul din proprii tăi urmaşi. Toate greşelile tale vor fi uitate. Numai binele se întoarce, deoarece numai binele va fi ţinut minte şi adus înapoi la viaţă.

O viaţă bună nu înseamnă abundenţă, lux, plăcere, râs, bucurie şi relaxare. Orice durere ce trebuie să suferi în viaţă este numai bună, pentru că te face mai puternic şi-ţi permite să exprimi şi să menţii puterea ta – şi dacă ai murit din cauza asta, probabil că ai murit cu onoare şi oricum vei reveni la viaţă. Orice „rău” în viaţa ta este doar bine, pentru că te face mai bun şi-ţi permite să exprimi şi să menţii calităţile tale bune – şi dacă ai murit din cauza asta, probabil că ai murit cu onoare şi oricum vei reveni la viaţă. Dizarmonia este doar pentru a-ţi reaminti de nevoia de armonie şi pentru a asigura că eşti gata să o refaci atunci când este nevoie, sau să mori încercând să faci asta. O viaţă bună este cea care îţi permite să exprimi şi să menţii toate calităţile tale şi să inspiri pe cei din jur să facă acelaşi lucru. O viaţă bună este cea care te ridică-n sus spre măreţie şi putere, prin grindina de nenorociri; spre onoare! Moartea nu este sfârşitul; moartea este doar sumarizarea vieţii – toate faptele tale onorabile rezumate şi transmise în viaţa următoare. Vei muri, dar onoarea ta poate trăi veşnic şi va hrăni măreţia în cei din jur.

Al treilea lucru pe care într-adevăr trebuie să-l înţelegi este că viaţa este eternă. Eşti o parte a unei lumi ce e în continuă schimbare, fără început şi fără sfârşit. Nu există nici o „creaţie” şi nici „ziua judecăţii”, doar o existenţă dinamică în eternitate, la fel ca şi schimbarea anotimpurilor în natură, aşa o face şi omul în etapele sale de existenţă. Iarna este ca renaştere, primăvara – naştere, vara – viaţă şi toamna – moarte. Noapte este ca renaştere, dimineaţa – naştere, amiaza – viaţă şi seara – moarte. Eclipsa de lună este ca renaştere, luna nouă – naştere, luna plină – viaţa şi luna în decreştere – moarte. Totul se învârte în cercuri. Cum în natură aşa şi-n om. Cum în Ceruri aşa şi pe Pământ.

Petroglife scandinave

Fă cel mai bun din ceea ce ai şi din ceea ce poţi face. Nu-ţi fă griji de ceea ce-i inevitabil. Bucurăte de armonia universului, şi de lupta împotriva întregii dizarmonii de asemenea. Trăieşte pentru o viaţă viitoare pe Pământ, şi nu pentru nişte «Paradisuri» cereşti născocite. Trăieşte pentru a face neamul tău puternic şi sănătos, inteligent şi inventiv, viteaz şi cinstit, şi onorabil din nou. Elibereazăte de jugul evreiesc numit „creştinism”. HailaR WôðanaR!

Artă Europeană de 40,000+ de ani în urmă

Tradus de Tudor Lazarenco.

Despre Creştinism

Textul original de Varg VikernesEspañolРусский.

 

Creştinismul nu este ceea ce obişnuia să fie. A început ca o sectă pur evreiescă – una din multele, pot să adaug că – şi a ajuns ca o serie de destul de diferite religii. Spre exemplu Marcus Aurelius persecuta primii creştini, deoarece erau mărturii că ei erau canibali, că ucideau copii nevinovaţi în scopuri ritualice, chiar şi bebeluşi, şi erau angajaţi într-o serie de alte activităţi subterfugii de asemenea – la fel ca alţi evrei la acea vreme.

Creştinismul de azi, orice versiune a acestuia, nu pare să aibă prea multe în comun cu creştinismul din antichitate în mod evident canibalistic, ucigaş de copii şi în orice caz prea criminal, deci ce sa întâmplat? Astăzi nouă nu ni se spune nimic despre crimele oribile ale primilor creştini, sau dacă ni se spune, ei menţionează de asta doar pentru a încerca să le explice sau pretind că nu erau deloc aşa.

Isus Hristos, aşa cum este descris nouă de cvasi-istorie, şi dacă într-adevăr a existat vreodată, era un rebel, ce lupta împotriva ocupaţiei romane a Iudeiei, iar creştinii timpurii trebuie să fi văzuţi în această lumină. Creştinismul era o sectă, dar mai mult ca toate era o mişcare de rezistenţă ce lupta împotriva ocupaţiei romane. Activităţile primilor creştini în Roma trebuie să fie înţeleasă în această lumină. Iniţial ei foloseau teroarea pentru a atinge obiectivele sale: ameninţări la adresa romanilor de a fi mâncaţi, răpirea şi sacrificiul ritualic a copiilor ne-evrei, etc. Ei erau la fel ca sicarii, aşa cum erau atât de multe alte grupări evreieşti la acea vreme.

Totuşi grupurile teroriste au nevoie de membri, pentru a fi cu adevărat primejdioşi pentru duşmanii săi, aşa că primii creştini au început să recruteze, iniţial doar evrei, dar cu timpul au primit şi ne-evrei. La început, ei trebuiau să fie circumcişi pentru a fi admişi în calitate de membri, dar ei de asemenea trebuiau să mănânce carne de om şi să ucidă un nevinovat – pentru a se asigura că nu va există nici o cale de întoarcere pentru ei. Da, ei acţionau la fel cum fac astăzi bandele criminale de motociclişti şi mafia: ei cereau să comiţi o crimă gravă ca să fii admis ca membru, pentru a garanta loialitatea ta. În Europa nu există nici o cale de întoarcere pentru un canibal, sau pentru un ucigaş de copii. Oricine va comite astfel de crime oribile va fi pierdut pentru Europa pentru totdeauna. Asta fireşte explică şi tratamentul dur al creştinilor timpurii: când erau dezvăluiţi ca fiind astfel, ei erau decapitaţi şi chiar aruncaţi leilor. E şi normal, căci ei erau cei mai răi criminali: canibali şi ucigaşi de copii.

Pentru a înscrie ne-evreii în această sectă criminală, ei trebuiau să aibă ceva de oferit, care ar fi de interes pentru ne-evrei. Iudaismul în sine nu era de nici un interes pentru un ne-evreu european, nici lupta pentru Iudeea, astfel încât primii creştini au început să adopte diferite simboluri, idealuri şi obiceiuri europene / romane. În primul rând ideea că Isus a fost un european iniţiat, după cum sugerează moartea lui (simbolică) şi învierea sa din tărâmul moarţilor: asta a fost ritualul clasic european de trecere la acea vreme. Apoi, ideea că Isus a fost divin, de asemenea e o clasică idee europeană. Cu timpul, ei au adoptat mai mult şi mai mult din religia Europeană, pentru că aşa trebuiau să facă, pentru a înrola cu succes europeni în organizaţia lor. Ei de asemenea, din acelaşi motiv, au trebuit să renunţe la canibalismul lor şi uciderea copiilor.

Cu membrii europeni primii creştini au putut să se infiltreze în orice instituţie Romană, şi după cum ştim, în cele din urmă chiar au reuşit să facă acest lucru la cel mai înalt nivel. Au câştigat lupta lor atunci când au reuşit să pună pe unul de-ai lor pe scaunul împăratului. Astfel Roma a fost pierdută pentru totdeauna, iar la scurt timp după asta s-a prăbuşit şi a căzut.

Auzim spunându-se că invaziile „barbare” au căuzat căderea Romei, dar adevărul este că Roma a putrezit dinăuntru, din cauza acţiunilor interprinse de creştinii timpurii, care au făcut tot posibilul pentru a distruge Imperiul Roman, cu teroare, cu pornografie şi alte perversiuni, cu sclavia, cu cămătoria şi aşa mai departe. Dacă undeva era vreun soi de activităţi sau afaceri de subminare, creştinii timpurii erau acolo, puternic angajaţi. Invazia „barbară” a venit doar pentru că celelalte popoare ale Europei, care nu erau încă infectate de creştinism, au văzut în ce s-a transformat Roma atunci cand a fost expusă acestor creştini timpurii, şi au vrut să se apere împotriva acestui lucru – la fel cum au făcut scandinavii cu sute de ani mai târziu, în epoca vikingilor, atunci când ciuma spirituală creştină s-a răspândit în afară.

Creştinismul s-a răspândit – aşa cum „barbarii” s-au şi temut – şi a făcut să putrezească dinăuntru şi restul Europei. A distrus o cultură europeană după alta, ca o moarte neagră spirituală. Ultima ce trebuia să cadă a fost cultura lituaniană, în secolul al 14-lea, sau dacă doriţi cultura Sami din secolul al 18-lea sau al 19-lea.

Pe parcursul anilor creştinismul se schimba îngrozitor de mult, pentru că trebuia să se adopteze la obiceiurile popoarelor pe care încerca să le distrugă. De n-ar fi fost făcut asta, n-ar fi avut nici speranţă pentru succes. De n-ar fi adoptat morala, obiceiurile, ritualurile şi tradiţiile păgâne, ar fi eşuat mizerabil. Aşa că au făcut-o, şi astăzi ne este lăsat un creştinism cu un conţinut aproape exclusiv european, şi doar o mică parte din iudaism. Obiceiurile europene au fost neintenţionat păstrate în creştinism mai mult decât au fost distruse de el. În acest sens creştinismul nu a reuşit: încă suntem europeni care celebrează marile sărbători europene. Crăciun. Halloween. Paşte. Ştiţi doar; ele toate sunt mari sărbători europene. Antipatia evreilor pentru creştinismul de astăzi nu este din cauza originii sale, ci din cauza a ceea ce a devenit. Nu este ceea ce ei au intenţionat să fie. Ei nu au reuşit.

Deşi creştinismul nu este ceea ce a fost destinat să fie, totuşi el încă reprezintă internaţionalism şi este o primejdie serioasă pentru diversitatea acestei planete. Datorită originii sale, el este încă folosit ca un instrument pentru a distruge culturile ne-evreieşti.

Este posibil pentru evrei şi musulmani, şi alţii de asemenea, să plece acasă, dar pentru a elimina creştinismul din Europa, a închide, a stoca şi a îmbutoia, este pur şi simplu nevoie de a asigura ca generaţiile următoare să fie crescuţi ca adevăraţi europeni. Când creştinii vor muri, de vârstă înaintată, aşa va fi şi cu creştinismul şi influenţa sa negativă asupra Europei. Vom fi din nou liberi, sănătoşi, teferi, fericiţi. Precum am fost cândva. Hailar WôðanaR!

NB! Ţine-ţi minte că nu am profile pe Facebook, astfel încât oricare ce pretinde acolo că sunt eu – sunt nişte înşelători. De asemenea ţine-ţi minte, că orice şi fiecare site Burzum în afară de burzum.org sunt false, făcute de fani sau de persoane care nu-mi doresc nici un bine.

 

Tradus de Lazarenco Tudor.