Terorismul în Franţa, partea a V-a

Textul original de Varg Vikernes. Français. Русский.

 

Este o întrebare la care evident nu ştiţi răspunsul: de ce anume au arestat soţia mea însărcinată şi pe mine sub suspiciunea de terorism?

Am putea specula pe larg pe acest subiect, dar adevărul este că eu ştiu de ce ei au făcut asta. Ei mi-au spus: ne-au arestat pentru că „cineva” le-a spus că am fost unul dintre acei 500+ nefericiţi primitori de „manifest” a sionistului, francmasonului şi creştinului ucigaş en masse Anders B. Breivik, care au primit-o înainte de crima lui laşă împotriva tinerilor socialişti anti-sionişti de pe Utøya. Poliţiei franceze i s-a spus că o adresă ce a primit manifestul său, înregistrată sub numele de wolfschanze, era adresa mea de e-mail. Conform poliţiei această singură cunoaştere (falsă) a dus la arestarea noastră. Hm… Interesant cine le-a spus asta, şi de ce?

Puteţi oricât argumenta că cumpărarea soţiei mele a două puşti de calibru mic (un 22 LR şi un 222 Remington) şi o puşcă de calibru mic (22 LR), precum şi o armă de calibrul 12 ar putea să le facă suspicioşi, dar dacă aşa, atunci aproape întreaga Franţă rurală ar fi trebuit de asemenea să fie sub suspiciune, pentru că aici unde trăim noi aproape toţi au astfel de arme. Unii cu una sau două mai puţine, sigur, iar alţii cu una sau două mai multe, dar totuşi. Dacă cineva crede că teroriştii planifică un atac folosind arme şi carabine de calibru mic pentru vânătoare şi pentru sport de a 7-a şi a 5-a categorie, atunci ei nu sunt poliţişti, dar mult mai probabil cad sub o altă categorie şi cu mult mai puţin încântătoare.

Din cele spuse, ar trebui încă să mai văd nişte taţi şi mame gravide a unei familii europene cu trei copii mici să comită oriunde vreun act de terorism.

Trecutul meu penal a fost de asemenea enumerat ca un argument în favoarea unei arestări, dar poate cineva să-mi spună care este legătura dintre o ucidere cu auto-apărare de un pervers criminal auto-proclamat, pentru că el vrea să te tortureze până la moarte, şi terorism? Chiar dacă credeţi în minciunile contradictorii ale autorităţilor „norvegiene” şi îi credeţi atunci când ei susţin că eu am condus maşina la aproape 550 km şi am ucis un om pentru nici un motiv bun (da, asta-i ceea ce a susţinut oficial sovietica curte batjocoritoare din Oslo), trebuie să înţelegeţi că calea de la „uciderea” unui om (pentru nici un motiv) la terorism este un pas foarte, foarte lung şi într-adevăr unul rar.

(Pot să adaug pe scurt că ei nu au vrut să accepte că am acţionat pentru a mă apăra, pentru că asta ar fi ruinat tot procesul lor împotriva mea, a celui mai popular şi nepopular disident din Norvegia la acea vreme, dar ei n-au putut să prezinte nici un alt motiv rezonabil pentru uciderea lui de mine, aşa că ei doar au pretins că l-am omorât pentru nici un motiv. Şi de ce nu? Nimeni în presa „norvegiană” n-a pus întrebări pe seama asta… De asemenea, ei susţineau că eu l-am înjunghiat pe acest tip de 21 (23?) de ori, pe când în realitate l-am ucis cu un mic cuţit de buzunar, pe care l-am scos doar pentru că a încercat să ieie un cuţit (mare) pentru a mă înjunghia, şi majoritatea acestor răni erau în orice caz probabil că cauzate de fragmente de sticlă de la o lampă spartă, pe care el la un moment dat a căzut întins purtând doar lenjerie pe el şi încă se mai plimba în jurul ei mai târziu. Una dintre aceste „lovituri de cuţit” enumerate ca fiind cauzate de mine, au fost găsite sub piciorul lui. Bun venit în Norvegia Sovietică.)

Mă îndoiesc că poliţia m-a văzut ca o primejdie doar pentru că am ucis un om acum de 20 de ani – indiferent de motiv.

În cele din urmă, speculaţiile cu privire la arestarea noastră că ar fi cauzată de încurajarea mea pentru revoltă sunt de asemenea nişte prostii, pentru că am afirmat în aceste posturi a acestui blog, precum şi în comentarii, că nu trebuie niciodată să se încalce legea şi să acţionăm întotdeauna în conformitate cu legile ţărilor noastre. „Niciodată să nu faci nimic ilegal”, aşa cum am spus de multe ori, este într-un mare conflict cu terorismul.

Autorităţile franceze, aşa cum ne-au spus şi avocaţii noştri, ne-au arestat doar pentru acea legătură (falsă) cu Breivik, o persoană cu care nu suntem de acord în privinţa tuturor aspectelor fundamentale. O persoană pe care în mod repetat am atacat-o public, din cauza crimelor sale laşe şi pentru că urăsc totul pentru ce el stă şi ce reprezintă.

Deci, spune-mi Franţă, de ce s-a întâmplat asta oare?

A fost arestată soţia mea franceză, o timidă blondă însărcinată, înaltă de 155 cm, cu trei copii mici şi fără nici un dosar penal, şi ei în mare parte i-au dat întrebări în privinţa mea şi activităţilor mele, aşa că de ce nu au adus-o în schimb în calitate de martor? Spuneţi-mi voi…

Am crescut şi am trăit aproape toată viaţa în Norvegia Sovietică, cunoscută şi ca NDR (Norwegische Demokratische Republik), deci eu nu sunt străin cu ticăloasa suprimare politică, totalitarismul, extremismul şi persecuţia şi teroarea statului împotriva cetăţenilor disidenţi: poate asta-i cauza de ce eu mă simt atât de mult în noua voastră Franţă ca la mine acasă?

 

Norvegia Sovietică: în primul rând şi mai ales sovietică:

 

Franţa de care n-am să uit:

Statue_Vercingetorix_Clermont-Ferrand

 

Tradus de Lazarenco Tudor.

Anunțuri

2 gânduri despre „Terorismul în Franţa, partea a V-a

  1. Pingback: Terrorismo en Francia, parte V | Hermandad Pagana

  2. Pingback: Terrorism in France, part V | Thulean Perspective

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s