Ceea ce-a fost odată

Textul original de Varg Vikernes.

În primul rând nişte muzică potrivită.

Înainte omul european era mai bun: mai puternic, mai sănătos, mai inteligent, mai inventiv, mai viteaz, mai cinstit şi mai onorabil de asemenea. De fapt, cu cât mai mult mergi înapoi în timp, cu atât mai buni erau strămoşii noştri.

Ai putea să întrebi: atunci de ce ei trăiau în peşteri, purtau zdrenţe şi nu se spălau? Ei bine, eu înţeleg îngrijorarea ta, dar ceea ce ţi sa spus despre strămoşii noştri pur şi simplu nu este adevărat. Ei niciodată nu au trăit în peşteri: ei foloseau peşterile doar în anumite ceremonii religioase. Nici nu purtau zdrenţe: acele câteva haine din epoca de piatră pe care le cunoaştem au fost destul de elaborate şi bine făcute. Şi nici murdari n-au fost, şi de ce ar fi, atunci când nici măcar majoritatea animalelor nu sunt? Chiar şi câinii se spală. De ce strămoşii tăi umani n-ar face asta?

Haine europene de 5000+ de ani în urmă

Deci, de ce avem această părere oribil de negativă asupra propriilor noştri strămoşi superiori? Există, desigur, un răspuns foarte simplu la această întrebare: creştinismul. Aş putea spune mult despre asta, şi am făcut-o deja, dar în schimb voi reveni rapid la ceva mai interesant; cum ne putem întoarce la măreţie?

Înţelegi că, nu există nici un „păcat originar”, altul decât amestecul de specii, şi nu-i „mântuire”, alta decât cea pe care o asigurăm pentru noi înşine, cu puterea noastră mentală, în viaţă şi aici, pe planeta Pământ. Nu este nimic pentru ce să se ceară iertare, doar ceva de remediat. Nu este nimic pentru ce de rugat, sau de rugat de dragul rugăciunii, doar ceva de făcut.

Înainte de toate într-adevăr trebuie să înţelegi că nu este nimic mai bun decât viaţa pe Pământ: nu există nici rai, nici fericită viaţă de apoi de abundenţă, nici odihnă veşnică sau ceva de genul ăsta. Nu există nici o altă nemurire decât cea pe care ţi-o poţi asigura tu singur prin trai onorabil, prin reproducere şi de a fi renăscut în propriul tău neam. Nu există nici o altă fericire decât cea pe care o asiguri pentru copiii tăi şi pentru copiii lor; te vei renaşte în neamul tău, aşa că orice fericire tu creezi pe Pământ, îţi va fi de ajutor pe termen lung.

Al doilea lucru pe care într-adevăr trebuie să-l înţelegi este că, deşi viaţa este cel mai bun lucru ce avem, nu este nevoie să te temi de moarte; totul ce-i mai bun în tine se va renaşte în neam, atunci când vei reveni la viaţă ca unul din proprii tăi urmaşi. Toate greşelile tale vor fi uitate. Numai binele se întoarce, deoarece numai binele va fi ţinut minte şi adus înapoi la viaţă.

O viaţă bună nu înseamnă abundenţă, lux, plăcere, râs, bucurie şi relaxare. Orice durere ce trebuie să suferi în viaţă este numai bună, pentru că te face mai puternic şi-ţi permite să exprimi şi să menţii puterea ta – şi dacă ai murit din cauza asta, probabil că ai murit cu onoare şi oricum vei reveni la viaţă. Orice „rău” în viaţa ta este doar bine, pentru că te face mai bun şi-ţi permite să exprimi şi să menţii calităţile tale bune – şi dacă ai murit din cauza asta, probabil că ai murit cu onoare şi oricum vei reveni la viaţă. Dizarmonia este doar pentru a-ţi reaminti de nevoia de armonie şi pentru a asigura că eşti gata să o refaci atunci când este nevoie, sau să mori încercând să faci asta. O viaţă bună este cea care îţi permite să exprimi şi să menţii toate calităţile tale şi să inspiri pe cei din jur să facă acelaşi lucru. O viaţă bună este cea care te ridică-n sus spre măreţie şi putere, prin grindina de nenorociri; spre onoare! Moartea nu este sfârşitul; moartea este doar sumarizarea vieţii – toate faptele tale onorabile rezumate şi transmise în viaţa următoare. Vei muri, dar onoarea ta poate trăi veşnic şi va hrăni măreţia în cei din jur.

Al treilea lucru pe care într-adevăr trebuie să-l înţelegi este că viaţa este eternă. Eşti o parte a unei lumi ce e în continuă schimbare, fără început şi fără sfârşit. Nu există nici o „creaţie” şi nici „ziua judecăţii”, doar o existenţă dinamică în eternitate, la fel ca şi schimbarea anotimpurilor în natură, aşa o face şi omul în etapele sale de existenţă. Iarna este ca renaştere, primăvara – naştere, vara – viaţă şi toamna – moarte. Noapte este ca renaştere, dimineaţa – naştere, amiaza – viaţă şi seara – moarte. Eclipsa de lună este ca renaştere, luna nouă – naştere, luna plină – viaţa şi luna în decreştere – moarte. Totul se învârte în cercuri. Cum în natură aşa şi-n om. Cum în Ceruri aşa şi pe Pământ.

Petroglife scandinave

Fă cel mai bun din ceea ce ai şi din ceea ce poţi face. Nu-ţi fă griji de ceea ce-i inevitabil. Bucurăte de armonia universului, şi de lupta împotriva întregii dizarmonii de asemenea. Trăieşte pentru o viaţă viitoare pe Pământ, şi nu pentru nişte «Paradisuri» cereşti născocite. Trăieşte pentru a face neamul tău puternic şi sănătos, inteligent şi inventiv, viteaz şi cinstit, şi onorabil din nou. Elibereazăte de jugul evreiesc numit „creştinism”. HailaR WôðanaR!

Artă Europeană de 40,000+ de ani în urmă

Tradus de Tudor Lazarenco.

Anunțuri