Procesul

Textul original de Varg Vikernes.

 

Anul trecut persoanele din guvernul Franţei, fără nici o permisiune al judecătorului, au lăsat poliţia lor să tragă în uşa noastră din faţă dis-de-dimineaţă (în loc să bată pur şi simplu la uşă). Până când ei n-au spart uşa şi au intrat, ei nu s-au prezentat în calitate de ofiţeri de poliţie, dar din fericire eu am putut să văd din fereastră că ei într-adevăr erau ofiţeri de poliţie. (Putem doar specula de ce au făcut-o în acest fel.) M-au arestat pe mine şi soţia mea gravidă, şi au lăsat copiii noştri speriaţi – la vârsta de 2, 3, 5 ani la acel moment – în grija socrului şi soacrei mele, care (conform copiilor) în loc să-i mângâie, la-u lovit pe cel mai în vârstă şi le-au spus că ei nu ne vor mai vedea din nou.

Poliția ne-a arestat fără nici o dovadă împotriva noastră, şi fără nici o permisiune de la judecător. Nu am fost acuzaţi de nimic, iar dovezile care erau spuse de politicieni să le folosească pentru a justifica arestarea noastră s-au dovedit a fi un nonsens absolut dincolo de orice îndoială – şi poliţia ştia de asta chiar înainte ca să ne aresteze. Între timp, mass-media ne-a prezentat ca neo-nazişti şi terorişti cu legături cu teroristul sionist Anders Breivik. Au făcut-o asta deoarece aşa li s-a spus să facă, de aceeaşi politicieni care au ordonat arestarea noatră ilegală în primul rând.

 

Casa noastră după arestare:

IMG_8147 IMG_8145 

IMG_8143

 IMG_8141 

IMG_8139

 
Când am fost eliberaţi din arest, eliberaţi de toate suspiciunile, mass-mediei i s-a spus de aceiaşi politicienii să nu mai vorbească despre cazul nostru, majoritatea aşa şi a făcut. Astfel imaginea noastră de neo-naziştii şi presupuşi terorişti s-a păstrat printre cea mai mare parte al publicului francez…

La scurt timp după eliberarea noastră din închisoare, eu cu soţia mea ne-am luat copiii noştri înapoi, în ciuda soacrei şi socrului meu care a compus o scrisoare către un judecător şi au încercat să ia copiii noştri de la noi. Ei au vrut să-i ţie cât mai departe de noi pentru a-i scuti de influenţa rea a părinţilor săi „nazişti” şi să-i trimită la şcoală publică (noi educăm copiii noştri acasă, ceva cu ce ei în mod evident nu sunt de acord). Judecătorul desigur că a decis în favoarea noastră, şi copiilor noştri li s-a permis să se întoarcă acasă după o săptămână de despărţire de noi.

După eliberarea noastră banca a închis fără nici o explicaţie contul nostru, iar apoi un serviciu bancar online a închis contul nostru, din nou, fără nici o explicaţie, şi ne-a interzis pentru totdeauna. Apoi, aceiași politicieni care au ordonat arestarea noastră au început să facă încercări de a mă expulza din Franţa, pe motive că eu o fi fiind „o ameninţare pentru securitatea naţională”. Judecătorii, din nou, a decis în favoarea mea. În cele din urmă politicienii au decis să mă acuze pentru (eu nu glumesc): „apărarea crimelor de război şi crimelor împotriva umanităţii”, „anti-semitism” şi „rasism”, din cauza posturilor mele de aici pe Thulean Perspective. Ei au păstrat pentru sine „evidenţa” împotriva mea, cam de 900 de pagini cu informaţie, până în ultimele câteva zile înainte de proces, deaceea avocatul meu a cerut să fie amânat cazul din motiv că lui nu i s-a dat posibilitate de a-şi pregăti apărarea mea. Judecătorii au căzut de acord şi au amânat cazul pentru 3 iunie al acestui an.

Deci, procesul continuă şi eu risc să ajung la închisoare până la 5 ani pentru lucrurile care se presupune că am publicat aici pe Thulean Perspective. Da, până la 5 ani de închisoare în Franţa pentru scrierea pe un blog… în limba engleză, pe un server din Statele Unite ale Americii.

Aceasta este starea Europei de astăzi: aşa-numitele „democraţii” sunt în realitate dictaturi, unde cei de la putere pot face ce vor, fără consecinţe. Da, pe hârtie am putea să dăm în judecată politicienii responsabili pentru arestarea noastră ilegală, dar aceştea împiedică orice realizare posibilă al acestui lucru, persecutându-ne sau sau făcând pe alții să ne persecute. În felul ăsta ei ne golesc finanţele noastre, lăsându-ne fără mijloacele de a îi da în judecată. Având soacră şi socru din generaţia „boomer”, care s-au folosit de ocazia favorabilă pentru a pedepsi fiica lor pentru că s-a căsătorit cu mine, încercând să ieie copiii noştri de la noi (probabil pentru a-i folosi ca ostatici, pentru ca să forţeze soţia mea să divorţeze cu mine), fireşte că nici asta nu le-a reuşit. Astfel procesul de la 3 iunie are sens: ei doresc să se asigure că eu nu voi fi niciodată în stare să-i dau în judecată. Vedeţi că am nevoie de un avocat pentru apărarea mea, iar serviciile avocaţilor sunt foarte scumpe. Ei nu au nevoie de condamnare pentru a câştiga: ei pur şi simplu distrug capacitatea mea de a îi da în judecată, într-un fel sau altul. Este o situaţie învingătoare pentru ei.

Deci, în primul rând de ce am fost arestaţi atunci când nu am făcut nimic rău? Răspunsul este simplu: ei nu doresc ca cineva să vorbească împotriva lor şi agenda lor nebună. Eu promovez cultura europeană, prin apărarea bunelor idealuri, valori, tradiţii şi idei europene, iar ei nu doresc să fac asta. Nici nu vor alții să facă asta, iar nimeni nu vor să se se tragă cu focul în uşile sale, ceva ce autorităţile sunt aparent dispuşi să facă chiar şi cu soţiile însărcinate şi copiii mici înăuntru, chiar şi atunci când nu există niciun fel de dovadă cu privire la orice activitate criminală de oricine din cei care sunt înăuntru… Cu alte cuvinte: este un război psihologic. Ei sperie oameni ca să tacă, terorizându-mă pe mine şi familia mea. Ei fac pe oameni să nu dorească să promoveze propria noastră cultură păgână, şi astfel, făcând mai uşor pentru ei s-o înlocuiască.

De ce vor ei să înlocuiască cultura noastră? Ei bine, întrebaţi-i voi…

 

 

 

Prietenii mei de la Scriptoblog au scris un post despre acest caz, cu un link către un cont de susţinere pe Facebook, încurajând oamenii să apară în Paris, pe 3 iunie, la ora 13:00, pentru a susţine pe mine şi familia mea împotriva terorii politicienilor din guvernul francez. Sper să văd mulţi dintre voi acolo. Arătaţi persoanelor din guvern că noi nu tolerăm comportamentul lor, şi că noi nu ne temem!

 
Tradus de Lazarenco Tudor.

Apropierea întunericului

Textul original de Varg Vikernes.

 

 

Transcrierea:

 

Dintre toate teoriile conspirative şi perspectivele tenebre asupra viitorului de care am auzit, este una care cu cea mai mare siguranţă va scrie soarta lumii moderne. Ea de asemenea va scrie soarta a celei mai mari părţi ale omenirii, dar după cum ştim: omenirea nu are nevoie de 7 miliarde de fiinţe umane pentru a supravieţui. De fapt, este cu mult mai probabil de a supravieţui cu chiar numai câteva mii de indivizi umani.

Astăzi absolut totul ce menţine civilizaţia este pe 100% dependent de energia electrică. Deci când electricitatea va dispărea, va dipărea şi civilizaţia.

Astăzi aproape toţi pentru a supravieţui sunt pe 100% dependenţi de civilizaţie. Deci când civilizaţia va dispărea, va dispărea şi omenirea.

Aproape în fiecare 150 de ani o mare furtună solară loveşte pământul şi distruge totul electronic precum şi întreaga reţea electrică. În trecut asta nu era problemă: în primul rând nu era nicio electricitate, niciun satelit şi cel mai important: nu erau centrale nucleare… Da, vedeţi că centrala nucleară are nevoie de electricitate pentru a se stinge în siguranţă şi sunt nevoie de luni pentru a face acest lucru. Dacă energia electrică va dispărea(şi generatoarele energetice de rezervă desigur vor avea aceeași soartă ca şi restul sistemului de energie electrică), atunci ele se vor topi – şi orice centrală nucleară de pe această planetă se va transforma într-un Cernobîl. Dacă o mare furtună solară va lovi Pământul, atunci toate maşinile de asemenea vor înceta să lucreze precum şi toate celelalte mijloace de transport, prin urmare nimeni nu va putea stinge manual incendiile la centrale, şi cel puțin o parte de viaţă de pe planeta noastră, care este omenirea, va fi grav… contestată, ca să spunem aşa, de acest lucru.

Cele câteva fiinţe umane încă în viaţă cu aproximativ un an după următoarea mare furtună solară vor avea de înfruntat o viaţă foarte diferită de cea cu care s-au deprins, şi dacă doreşti să supravieţuieşti îţi sugerez să te pregăteşti pentru asta.

 

 

10 sfaturi pentru supravieţuire:

 

  1. Nu trăi într-un mediu urban. Dacă trăieşti într-un oraş atunci aproape cu siguranţă vei pieri, indiferent de ceea ce vei face şi indiferent de ce măsuri de precauţie vei lua.
  2. Cumpără în cantităţi mari pastile de iod şi întrebuinţează-le în scurt timp după catastrofă. Trebuie să le iai înainte de lovitura radiaţiei.
  3. Trăieşte într-un mediu rural cu cât mai departe de cea mai apropiată centrală nucleară cu cât e posibil.
  4. Învaţă abilităţi utile. Cărţile „know-how” sunt cu mult mai preţioase pentru tine decât greutatea lor în aur însutită. Învaţă să creşti propria mâncare, să vânezi, să instalezi capcane, să tratezi leziunile, să tratezi bolile şi să foloseşti instrumente manuale.
  5. Cumpără instrumente manuale cu tonele.
  6. Păstrează o formă fizică perfectă. Dacă eşti bărbat aleargă cât mai mult(în mediu rural…)
  7. Fă rezerve de orez. Numai pe orez poţi să supravieţuieşti pentru mai mulţi ani. Cel puţin 200-300 kg de orez pentru persoană te va ţine în viaţă suficient timp pentru ca să începi să creşti propria mâncare.
  8. Ţine găini(cu cât mai veche rasa cu atât mai bine) şi fă rost de un câine ca să le păzească de vulpi.
  9. Stai acasă când se-ntâmplă catastrofa, nu începe a umbla prin prejur căutând pe alţii numai dacă nu ai absolut nevoie.
  10. Vei fi plictisit pentru că te-ai deprins cu atât de mult divertisment, aşa că cumpără tone de creioane, radiere şi MYFAROG, RPG-ul de masă. Printează tone de foi de caractere în timpurile bune înainte de catastrofă. Te va distra pentru zeci de ani. 😉

 

 

Tradus de Lazarenco Tudor.

Umbre

Textul original de Varg VikernesSerbianSpanish.

 

Umbre… a ceea ce a fost odată.

 

Transcrierea:

Umbre

Europeanul modern este doar umbra strămoşilor săi:

Un obişnuit european din antichitate putea să alerge mai repede decât campionii de sprint ale jocurilor olimpice moderne.

Un obişnuit european din antichitate putea să memorizeze cuvânt cu cuvânt poeme lungi auzindu-le recitate doar pentru o singură dată.

Un obişnuit european din antichitate putea să arunce suliţa mai departe decât campionii olimpici moderni sunt în stare să arunce o javelină.

El aputea muta blocuri imense de piatră, cu o greutate de până la 1000 de tone.

El putea face lupe de gheaţă şi să facă focul cu ele în doar câteva secunde. Mai frecvent el făcea lupe din cuarţ pe care le găsea în Alpi.

El putea naviga pe mări folosind pietre de soare şi hărţi stelare salvate doar în memoria sa.

De obicei el avea dinţi perfecţi, şi chiar cei bătrâni sufereau foarte rar de cariile dentare.

El nici măcar nu ar fi fost făcut nimic rău urmaşilor oamenilor care au ajutat unul din strămoşii săi.

Dacă el supravieţuia naşterea şi copilăria atunci el putea să se aştepte să trăiască la fel de lung precum trăim noi în mod normal astăzi.

El putea efectua o operaţie pe creier (trepanație)
… Şi pacienții supravieţuiau.

Unii cred că el chiar a stăpânit ceea ce noi astăzi ar fi numit vrăjitorie.

El a fost mai bun decât suntem noi astzi, în toate…

De ce?

Pentru că el trăia în armonie cu mama natură şi respecta legile ei.

Pentru că el cultiva divinul în om pe parcurs a sute de mii de ani prin practicarea a ceea ce noi astăzi numim religie europeană (numită şi păgânismul european).

Pentru că el încă nu a fost tras în noroi de iudeo-creştinism şi toate ramificaţiile sale, şi încă nu a trăit în cloaca lor spirituală pe parcurs de aproape 2000 de ani.

Iudeo-Creştinismul a fost un dezastru pentru Europa.

Din această cauză suntem murdăriţi în toate modurile posibile, şi suntem pe cale de dispariţie!

Apatia, slăbiciunea şi laşitatea sunt fructele acestui cult străin, putem fi vindecaţi doar prin revenirea la religia europeană.

Acţionează, fii puternic și  curajos! Să ne întoarcem împreună la o viață şi un viitor pentru copiii noştri europeni. ”

Articol asociat: Per aspera ad astra.

 

P.S. Ţineţi minte că nu am nici un cont pe Facebook sau Vkontakte, sau ceva de genul ăsta. Toți cei care pretind acolo că sunt eu sau pe alte site-uri similare sunt falşi. Eu nu ştiu de ce atăt de mulţi (potrivit poliţiei norvegiene nu mai puţin de 350 de conturi doar pe Facebook) pretind că sunt eu, dar oricare ar fi motivele lor ei dăunează intereselor mele. Vă rog să-mi ajutaţi să opresc pe aceşti înşelători, spuneţi-le tuturor ceilalţi care ar putea fi interesaţi în a conoaşte asta că ei toţi sunt falşi.

 

 

Tradus de Lazarenco Tudor.

 

Terorismul în Franţa, partea a V-a

Textul original de Varg Vikernes. Français. Русский.

 

Este o întrebare la care evident nu ştiţi răspunsul: de ce anume au arestat soţia mea însărcinată şi pe mine sub suspiciunea de terorism?

Am putea specula pe larg pe acest subiect, dar adevărul este că eu ştiu de ce ei au făcut asta. Ei mi-au spus: ne-au arestat pentru că „cineva” le-a spus că am fost unul dintre acei 500+ nefericiţi primitori de „manifest” a sionistului, francmasonului şi creştinului ucigaş en masse Anders B. Breivik, care au primit-o înainte de crima lui laşă împotriva tinerilor socialişti anti-sionişti de pe Utøya. Poliţiei franceze i s-a spus că o adresă ce a primit manifestul său, înregistrată sub numele de wolfschanze, era adresa mea de e-mail. Conform poliţiei această singură cunoaştere (falsă) a dus la arestarea noastră. Hm… Interesant cine le-a spus asta, şi de ce?

Puteţi oricât argumenta că cumpărarea soţiei mele a două puşti de calibru mic (un 22 LR şi un 222 Remington) şi o puşcă de calibru mic (22 LR), precum şi o armă de calibrul 12 ar putea să le facă suspicioşi, dar dacă aşa, atunci aproape întreaga Franţă rurală ar fi trebuit de asemenea să fie sub suspiciune, pentru că aici unde trăim noi aproape toţi au astfel de arme. Unii cu una sau două mai puţine, sigur, iar alţii cu una sau două mai multe, dar totuşi. Dacă cineva crede că teroriştii planifică un atac folosind arme şi carabine de calibru mic pentru vânătoare şi pentru sport de a 7-a şi a 5-a categorie, atunci ei nu sunt poliţişti, dar mult mai probabil cad sub o altă categorie şi cu mult mai puţin încântătoare.

Din cele spuse, ar trebui încă să mai văd nişte taţi şi mame gravide a unei familii europene cu trei copii mici să comită oriunde vreun act de terorism.

Trecutul meu penal a fost de asemenea enumerat ca un argument în favoarea unei arestări, dar poate cineva să-mi spună care este legătura dintre o ucidere cu auto-apărare de un pervers criminal auto-proclamat, pentru că el vrea să te tortureze până la moarte, şi terorism? Chiar dacă credeţi în minciunile contradictorii ale autorităţilor „norvegiene” şi îi credeţi atunci când ei susţin că eu am condus maşina la aproape 550 km şi am ucis un om pentru nici un motiv bun (da, asta-i ceea ce a susţinut oficial sovietica curte batjocoritoare din Oslo), trebuie să înţelegeţi că calea de la „uciderea” unui om (pentru nici un motiv) la terorism este un pas foarte, foarte lung şi într-adevăr unul rar.

(Pot să adaug pe scurt că ei nu au vrut să accepte că am acţionat pentru a mă apăra, pentru că asta ar fi ruinat tot procesul lor împotriva mea, a celui mai popular şi nepopular disident din Norvegia la acea vreme, dar ei n-au putut să prezinte nici un alt motiv rezonabil pentru uciderea lui de mine, aşa că ei doar au pretins că l-am omorât pentru nici un motiv. Şi de ce nu? Nimeni în presa „norvegiană” n-a pus întrebări pe seama asta… De asemenea, ei susţineau că eu l-am înjunghiat pe acest tip de 21 (23?) de ori, pe când în realitate l-am ucis cu un mic cuţit de buzunar, pe care l-am scos doar pentru că a încercat să ieie un cuţit (mare) pentru a mă înjunghia, şi majoritatea acestor răni erau în orice caz probabil că cauzate de fragmente de sticlă de la o lampă spartă, pe care el la un moment dat a căzut întins purtând doar lenjerie pe el şi încă se mai plimba în jurul ei mai târziu. Una dintre aceste „lovituri de cuţit” enumerate ca fiind cauzate de mine, au fost găsite sub piciorul lui. Bun venit în Norvegia Sovietică.)

Mă îndoiesc că poliţia m-a văzut ca o primejdie doar pentru că am ucis un om acum de 20 de ani – indiferent de motiv.

În cele din urmă, speculaţiile cu privire la arestarea noastră că ar fi cauzată de încurajarea mea pentru revoltă sunt de asemenea nişte prostii, pentru că am afirmat în aceste posturi a acestui blog, precum şi în comentarii, că nu trebuie niciodată să se încalce legea şi să acţionăm întotdeauna în conformitate cu legile ţărilor noastre. „Niciodată să nu faci nimic ilegal”, aşa cum am spus de multe ori, este într-un mare conflict cu terorismul.

Autorităţile franceze, aşa cum ne-au spus şi avocaţii noştri, ne-au arestat doar pentru acea legătură (falsă) cu Breivik, o persoană cu care nu suntem de acord în privinţa tuturor aspectelor fundamentale. O persoană pe care în mod repetat am atacat-o public, din cauza crimelor sale laşe şi pentru că urăsc totul pentru ce el stă şi ce reprezintă.

Deci, spune-mi Franţă, de ce s-a întâmplat asta oare?

A fost arestată soţia mea franceză, o timidă blondă însărcinată, înaltă de 155 cm, cu trei copii mici şi fără nici un dosar penal, şi ei în mare parte i-au dat întrebări în privinţa mea şi activităţilor mele, aşa că de ce nu au adus-o în schimb în calitate de martor? Spuneţi-mi voi…

Am crescut şi am trăit aproape toată viaţa în Norvegia Sovietică, cunoscută şi ca NDR (Norwegische Demokratische Republik), deci eu nu sunt străin cu ticăloasa suprimare politică, totalitarismul, extremismul şi persecuţia şi teroarea statului împotriva cetăţenilor disidenţi: poate asta-i cauza de ce eu mă simt atât de mult în noua voastră Franţă ca la mine acasă?

 

Norvegia Sovietică: în primul rând şi mai ales sovietică:

 

Franţa de care n-am să uit:

Statue_Vercingetorix_Clermont-Ferrand

 

Tradus de Lazarenco Tudor.

Terorismul în Franţa, partea a IV-a

Textul original de Varg VikernesРусскийDeutsch.

 

Adevărata camaraderie poate fi făurită doar în luptă. Am spus acest lucru şi mai înainte şi încă mai cred că este adevărat. Când lucrurile merg prost, laşii şi trădătorii se împrăştie, fug şi se ascund, şi te lasă să lupţi cu inamicii în singurătate. Vedem acest lucru în război, dar mai vedem acest lucru şi în alte tipuri de conflicte: dispute verbale, lupte cu pumnii şi persecuţii judiciare de asemenea. Adevărata camaraderie este făurită numai atunci când lucrurile merg rău şi cei care nu fug să-şi salveze pielea lor sunt lăsaţi să vadă şi să ştie că pot avea încredere reciprocă.

„Mulţi au preferat trădarea, nimeni n-a preferat trădătorul.” (Proverb european)

Această săptămână eu şi Marie am avut un necaz: am fost persecutaţi de către poliţie pentru nici un motiv bun, de asemenea puşi în celule şi atacaţi brutal de către mass-media. Unii oameni de acolo, nici unul dintre ei prieteni de ai noştri, ni s-au alăturat atunci când corul plângător al mass-media cântau cântecele lor de dispreţ, când au vărsat ura lor asupra nostră şi ne scuipau cu limbile lor veninoase.

„O insultă nemeritată nu muşcă dureros.” (Proverb european)

Deci, eu sunt fericit să vă spun că eu şi Marie, deşi cu siguranţă am văzut în ultima săptămână şi ostilitate, am fost copleşiţi de sprijinul ce am primit. Din familie, de la prieteni, de la cunoştinţe, de la străini şi chiar de la persoane pe care înainte le admiram doar de la distanţă. Am văzut atât de mult curaj şi adevărată camaraderie în cei din jurul nostru. Suntem foarte mişcaţi de acest lucru şi suntem recunoscători, şi am dori să vă exprimăm recunoştinţa noastră pentru voi toţi. Am primit sute de mailuri, cu totul, de la oferte de asistenţă economică până la sprijin moral. De asemenea suntem foarte încurajaţi de faptul că atât de mulţi dintre cei care înainte nu ne-au fost prieteni, s-au ridicat în apărarea nostră şi s-au aruncat în linia de foc, aşa să zicem, atunci când era cel mai fierbinte, şi au cerut de la noi numai că să li se permită să lupte pentru dreptate şi moralitate alături de noi. Vă mulţumesc foarte mult tuturor.

„Se invită la prieten când el e cu noroc, dar nu se invită când e cu nenorociri.” (Proverb european)

Pentru cei care ne oferă ajutor economic, sau care ne sfătuiesc să ne deschidem pentru ca alţii să ne doneze nouă bani, vă voi spune mulţumesc mult, dar nu. Sunteţi foarte amabili şi apreciem imens grija vostră. Clar că am suferit din punct de vedere economic de la asta, dar dorim să ducem această povară singuri. Povara de a şti că şi alţii vor fi împovăraţi de noi, este mai grea de dus decât povara pierderii economice în sine. Noi credem şi sperăm că vom fi capabili să izbutim.

„Din pagubă creşti înţelept, dar nu bogat.” (Proverb european)

Celor care au comandat DVD-ul cu „ForeBears”, am fost rugat de soţia mea să vă spun că ordinele dumneavoastră vor fi prelucrate, dar că asta va dura mai mult timp decât de obicei, din cauza situaţiei noastre de acum. Ea a primit o cantitate extremă de comenzi, cu mult mai mult decât de obicei, dar în acelaşi timp avem de a face ordine şi curat în casă, şi de reparat o uşă după raidul poliţiei. Mergem încălţaţi prin casă, pentru că sunt fragmente mici de sticlă peste tot, chiar şi sus pe scări, şi chiar după ce am aspirat de mai multe ori. Din cauza asediului de jurnalişti, noi de asemenea nu eram în stare să scoatem confortabil dărâmăturile şi grămezile de sticlă din camera de zi. Sperăm să-i punem capăt până la întoarcerea copiilor noştri.

„Mai bine să suferi de adevăr decât să fii răsplătit pentru minciuni.” (Proverb european)

Din fericire, pentru că suntem survival-işti – hrana, apă potabilă sau orice altceva nu ne lipseşte, şi am avut posibilitatea de a alege să nu ne expunem persoanelor cu camere de afară, şi aş dori să folosesc acest lucru ca un exemplu de cât de important este să fii pregătit pentru orice şi fiecare tip de situaţii dificile care ar putea apărea. Dacă eşti un survival-ist – vei suferi mai puţin, iar uneori deloc, în situaţii care ar fi foarte dificil pentru cei care nu sunt survival-işti. Nu tot ceea ce trebuie să supravieţuieşti este de tip clasic sau posibil de a prezice.

„În apă calmă orice navă are un bun căpitan.” (Proverb european)

Vă mulţumesc foarte mult din nou pentru sprijinul vostru. Vom încerca să răspundem personal fiecărui dintre voi, dar sperăm că veţi înţelege de nu suntem în stare, sau cel puţin nu putem prea curând.

„Noi nu am moştenit Europa de la strămoşii noştri, noi am împrumutat-o de la copiii noştri.” (Proverb european)

Tradus de Lazarenco Tudor.