Umbre printre Ruine

Textul original de Varg Vikernes

Toate zeităţile noastre sunt tratate pe nedrept de către Creştini care scriu sau au scris despre mitologia noastră şi religia Păgână. Uneori din intenţii bolnave, dar de cele mai multe ori din cauza că Creştinii pur şi simplu nu le înţeleg ce sunt, ce reprezintă ele sau măcar care este scopul lor. Ei numesc Freyja – zeiţa noastră a iubirii şi sănătaţii tinereşti – o „curvă” pentru că ei nu înţeleg că ea nu are mulţi amanţi, ea este doar o personificare a rolului de soţie. Să o numeşti o curvă nu este mai puţin prostesc decât să numeşti „Soţia” o curvă. Da, nevestele dorm cu mulţi bărbaţi diferiţi (soţii lor), dar fiecare nevastă doarme doar cu soţul ei – de aceea ele nu sunt curve.

Probabil că cazul cel mai rău în acest context nu este cu Freyja, ci cu săracul Loki, pe care Creştinii l-au identificat ca „diavol” în mitologia scandinavă. E şi normal că aceşti creştini nu erau şi încă nu mai sunt în stare să înţeleagă că alte religii sunt de fapt alte religii şi nu doar nişte copii sărăcăcioase şi iluzorice al propriului măreţ cult Iudaic. Nu există nici un „diavol” în Păgânism, şi de ce ar fi avut noi nevoie de el?

Ziua, de Arbo.

Noaptea, de Arbo.

Ori de câte ori un Creştin scrie despre Păgânismul nostru, noi vedem asta. Loki devine diavol, iar copiii lui diferiţi demoni. Hel devine un loc de pedeapsă şi condamnare veşnică pentru păcatele săvârşite în viaţă. Âsgarðr devine un Paradis Ceresc. Valhöll devine un Paradis prostesc pentru aceşti barbari şi războinici păgâni primitivi. Spiriduşii de lumină devin îngeri (deşi, pot să adaug că îngerii [din greacă „mesager”] sunt, de fapt, de asemenea un lucru păgân; ei au fost mesagerii zeilor). Spiriduşii de întuneric devin nişte drăcuşori. Baldr devine Isus Hristos. Şi aşa mai departe.

Creştinii orbiţi de studiile biblice şi alte filtre Iudaice devin complet incapabili de a vedea sau înţelege orice aspect al religiei Păgâne!

Ca Păgân ştiu că Freyja este un nume pentru anumite femei. Chiar şi astăzi folosim numele ei ca un titlu pentru femeile căsătorite, atât în Scandinavia (Frue) cât şi în Germania (Frau), de asemenea şi pentru femeile necăsătorite şi fecioare (Frøken şi Fräulein respectiv). Ea este o femeie Europeană sănătoasă, frumoasă, blondă, cu ochi albaştri, înţeleaptă şi iubitore – personificată ca suma a toată frumuseţea şi sănătatea acestor femei: Freyja!

Pentru cititor(ul) (Englez): în limba engleză poreclele pentru Freyja şi Freyr în schimb au devenit folosite ca titluri, Lady din Engleza Veche hlæfdige („frământător de aluat”, „brutar de pâine”) şi Lord din Engleza Veche hlâford („supraveghetor de pâine”) . În Scandinavă aceste porecle sunt hleifdeigja şi hleifvörðr respectiv, dar cum am precizat mai sus, s-a ajuns în schimb să se folosească numele lor reale ca titluri, dar numai pentru femei. Bărbaţii (liberi) Scandinavi sunt în schinb numiţi Herrer (sing. Herre): „ostaşi”, „războinici”. Dacă traduci „Lord” în Scandinavă totuşi vei primi „Herre”.

Venus (Freyja) de Botticelli.

Naşterea lui Venus(Freyja), de Bouguereau.

Ca Păgân eu încă mai ştiu că Loki este antropomorfizarea fulgerului ceresc.

Scandinava Modernă: Loke

Scandinava Veche: Loki

Proto-Nordica: * Lukan

Indo-europeana: * Leuke

Numele provine de la rădăcina PIE * luk– ceea ce înseamnă pur şi simplu „fulger”.

(* Pentru nume reconstruite, bazate pe ceea ce se ştie astăzi despre aceste limbi.)

Când mitologia noastră spune despre cum el taie părul zeiţei Sif şi din cauza asta este urmărit de Þôrr, un Creştin va crede că el este un om rău, dar eu ştiu că el este zeul focului (focul fiind înmânat omului de zei prin intermediul fulgerului), folosit în tehnica agricolă “slash & burn” (norv. svibruk) – „taie şi arde”, cînd dădeau focul recoltei pentru a fertiliza solul. După ce el a făcut asta, Sif, zeiţa recoltei, îşi creştea părul încă mai frumos şi mai auriu, în alte cuvinte recoltă. Şi nu este deloc surprinzător că dwarfii/piticii/spiriduşii de întuneric i-au dat puterea solului. Când ştim că Loki este fulgerul şi Þôrr zeul tunetului, mai înţelegem de ce el mereu îl urmăreşte pe Loki, cînd vezi un fulger în cer poţi fi sigur că în scurt timp după asta vei auzi tunetul. Deci, tunetul urmăreşte fulgerul.

În Völuspâ, strofa 17 şi 18, aflăm că trei zei au dat viaţă unor bucăţi de lemn. Bineînţeles că acest lucru a fost interpretat de către Creştini ignoranţi ca fiind „mitul creaţiei” din Scandinavia, dar asta nu este aşa. Strofele vorbesc despre cum zeii (adică actori înfăţişând zeii) învie simbolic bărbaţii şi femeile care joacă rolul spiritelor de Iarnă la începutul Ragnarökului (ajunul Anului Nou). În această luptă simbolică actorii a spiritelor de Iarnă, cunoscuţi nouă şi ca Fenrir, sunt îmbrăcaţi (specialmente) în piei de lup, apoi ei sunt învinşi atunci când zeii (doar actori înfăţişând zeii!) rup de pe ei pieile de animale şi apoi le calcă în picioare – este descris în mitologie ca zeul Vîðarr plasînd cizma în gură lupului Fenrir şi trăsnindu-l într-o parte. După asta actorii înfăţişând spiritele de Iarnă se prefac că sunt morţi şi sunt duşi de către zei către copacul de sacrificiu, unde atârnă hainele lor omeneşti. Acolo lor le sunt date băuturi calde şi mâncare – şi ei îşi îmbracă din nou hainele sale (forţa lor vitală!) – de Ôðinn, Hlôðurr (= Þôrr) şi Hoenir (= Freyr).

Ragnarök este un eveniment anual, care încă îl mai sărbătorim fiecare an, şi chiar o facem într-un mod foarte asemănător: aprindem focuri şi ne străduim să facem cât mai mult zgomot, pe cât suntem în stare. Acest lucru se făcea pentru a speria spiritele de Iarnă, pentru ca Vara să poată reveni, aprinzînd ruguri şi torţe, dând foc la roţi şi lăsându-le să se rostogolească în jos pe dealuri, cu scântei peste tot şi aşa mai departe. Astăzi de asemenea folosim focuri de artificii (dar deja la nici un bun).

Zeităţile sunt ucise, dar se întorc în fiecare an, aşa cum au făcut întotdeauna, aşa că asta nu-i mare lucru. Asta-i ceea ce Creştinii nu reuşesc să înţeleagă: renaştere, reîncarnare. Ceea ce pe lîngă toate e şi hazliu, considerînd faptul că „salvatorul” lor fals este presupus a se fi întors de la moarte.

Nu există nici un mit creaţionist în Scandinavia! Scandinavii Creştini într-adevăr doreau asta, pentru că ei aveau această încredere că fiecare religie avansată trebuie să aibă un mit al creaţiei, şi ei – la urma urmei – doreau ca strămoşii lor să fie avansaţi, astfel încât ei în desperare deformau şi transformau totul, şi astfel şi-au găsit „mitul creaţiei” în Völuspâ. Dar precum am mai spus aceasta nu este un mit al creaţiei şi în general nu există nici un mit al creaţiei în religia păgână, deoarece viziunea păgână a lumii nu este liniară – cu un început şi un sfârşit. Acesta este în schimb circulară, fără început şi fără sfârşit. Timpul, spaţiul, viaţa şi aşa mai departe, sunt eterne. Chiar şi omului modern necreştin acest lucru îi este greu de înţeles, pentru că noi am fost înşelaţi de prostia asta fără nici o valoare numită „Big Bang”, care este de fapt doar încercarea religiei ştiinţifice de a justifica mitul Iudeo-Creştin al creaţiei . (Următorul articol de soţia mea pe atala.fr va discuta acest subiect, în special, astronomie şi originea vieţii).

Când eu am declarat – arogant precum unii susţin – în prefaţă la cartea mea Sorcery and Religion in Ancient Scandinavia că nu există cărţi bune (cel puţin nu în Engleză, Germană sau Scandinavă) despre mitologia şi religia noastră, într-o oarecare măsură în afară de „Creanga de aur”, de către antropologul Sir James Frazer, ceea ce vreau să spun este că aproape totul ce ştim despre mitologia noastră din aceste cărţi este văzut prin dense filtre Iudeo-Creştine şi interpretat într-o lumină Iudeo-Creştină, este deformat, distorsionat şi de nerecunoscut. Singura alternativă care o avem în această perspectivă lipsită de valoare este perspectiva feministă la fel de lipsită de valoare, care este nu mai puţin jidovă şi nu mai puţin stupidă – şi se pare că singurul lor scop este de a găsi dovezi a „puterii feminine” în Păgânismul nostru. Săraca Freyja şi de asemenea alte zeiţe sunt abuzate din nou şi sunt transformte în nişte „Zeiţe Mume” a unei oribile şi absurde societăţi matriarhale (fără rădăcini în nici un fel de matriarhat real) conduse de femei.

Suntem în pierdere aici. Cărţile despre propria noastră cultură pe care le citim ne umple cu minciuni şi concepţii greşite, ele distorsionează faptele şi transformă păgânismul nostru într-un fel de religie de „lumină Creştină” pentru nihilişti, feministe şi alte persoane duse în eroare. Vedem vechile pajişti cu flori în faţa noastră, dar când alergăm fericiţi spre ele cu braţele deschise, noi ne împiedicăm şi cădem într-o mlaştină puturoasă. Încă o mlaştină puturoasă creată de jidani, adeseori cu ajutorul gloţii sale înşelate de sperietori din pai.

De aceea să nu credeţi cărţilor despre mitologia noastră pe care le citiţi. Să nu credeţi în ceea ce ei spun despre Europa nostră Păgână. Să nu credeţi în nimic din ceea ce ei spun! Cel mai important e să nu-ţi construieşti personalitatea şi mintea ta, sistemul tău de credinţe si riturile tale, pe ceea ce spun aceşti Iudeo-Creştini despre mitologia noastră!

Despre asta va fi cu mult mai mult aici, pe ancestralcult.com. Noi vă vom arăta adevărata faţă a strămoşilor noştri şi rădăcinile sale – Vechiul Cult al Ursului din Europa!

Eu deseori îl salut pe Ôðinn la sfârşitul postărilor mele şi n-o fac asta pentru că el este „adevăratul Dumnezeu”, un Iehova Păgân sau ceva de genul asta, ci pentru că el este Zeul înţelepciunii, inspiraţiei, furiei şi al spiritului nostru. El este forţa care mă face să scriu aceste posturi. Deci, din nou: Hailar WôðanaR!

 

 

Tradus de TewdwaR Leukessøn-Lazarius.

22 de gânduri despre „Umbre printre Ruine

      • Oamenii din provincie sunt cei ce au născut veșnicia. În privința literei „î” nu văd nicio problemă. Chiar încurajez lucrul ăsta – tâmpiții de la „Școala Ardeleană” au exagerat cu latinismul. Așa că până la descoperirea unui alfabet dacic e recomandabil să fim mai conservativi he he 🙂
        Îți recomand să vezi următorul documentar ( dacă n-ai făcut-o deja)

        • În privinţa „Şcolii Ardelene” sunt absolut de acord, ei încă mai discutau în serios problema de a face latina limba oficială a românilor… În privinţa literei „Δ şi eu nu vedeam nici o problemă, dar n-aş fi fost dorit să fiu acuzat de „moldovenism”(mai ales considerînd faptul unde eu trăiesc) – încă un termen autohton ponegrit şi care este substituit cu un înţeles negativ de duşmanii noştri… Dacă ai observat primele mele traduceri erau scrise doar cu „î”.

          P.S. Din cauza internetului (şi a computerului de asemenea) nu pot privi video. Menţionat-am eu deja că lucrurile(mai ales electrotehnice) din-mprejurul meu au obiceiul de a lucra prost sau de a nu lucra de loc? Dacă nu ţi-ar fi greu măcar pe scurt să-mi descrii despre ce-i el… căci sunt intrigat, iar pofta trebuie de potolit 😉

          • Trebuie să facem diferență între „moldovenism” ( cei ce folosesc un simulacru de limbă la tot pasul) și cei ce promovează valorile naționale . Este admirabil că un transnistrean e cel ce nu se dă bătut în contrast cu „ciuvacii” din basarabia.
            E foarte bine că te abții de la internet. Și eu mi-aș dori lucrul acesta, dar fiind mereu în casă și ieșind numai seara sunt on-line mai mereu: ori căutând ceva pentru BAC ori pur și simplu ascultând muzicăș iar când învăț și citesc ceva, mă mai uit „ce e nou” peste fiecare oră. De aș avea o grădină, un fluviu la câțiva pași precum și solitudine împrejur, la sigur aș alege să stau pe afară ( poate chiar să cresc niște animale he he) . Lucrul ăsta-l fac doar când vin la bunica, la Dubăsari.
            Cât despre film, în el se discută originea limbii române precum și sorgintea noastră aproape exclusivă dintr-un fond nelatin, dacic. Sper că voi putea să ți-l aduc pe un CD, ca să vezi despre ce e vorba.

  1. Ok Tudore; nu vreau să par pedant acum, dar aș dori să eviți niște greșeli de stil cum ar fi cacofonia http://ro.wikipedia.org/wiki/Cacofonie.
    „Nu există nici un “diavol” în Păgânism, şi de ce ar fi avut noi nevoie de el?”-
    aici trebuie să schimbi oleacă.

    În plus, în limba română literară substantivele comune gen „Creștin”, „Păgân” nu se scriu cu majusculă…
    Nu că nu mi-aș dori lucrul acesta – dar scopul nostru e să scriem corect , nu-i așa?

    • Bun, mulţumesc, numaidecât am să am în vedere, cred că ar trebui pur şi simplu să scad puţin din viteză şi să mă concentrez mai mult pe calitate.

      Cât despre “Creștin” şi “Păgân”, de asta clar că ştiu, pur şi simplu mi-am permis o astfel de obrăznicie mai mult pentru a accentua aceste cuvinte, dar dacă deranjează, de acum înainte am să evit acest lucru. Aşa şi am s-o fac 😉

      Foarte bine că îmi arăţi segvenţele care trebuie corectate(şi în general dacă e posibil să-mi arăţi segvenţele care îţi par îndoielnice) şi în caz de ai a ta versiune de exemplu, ar fi bine s-o prezinţi – asta mi-ar uşura lucrul.

      Mulţumesc Petru.

      • Dacă voi găsi timp, o să traduc și eu un articol pe care ți-l voi trimite pe mail.
        Al meu e petrud2001@yahoo.com
        Și apropo, numele meu adevărat este Petrică și nu Petru (chiar dacă poate sună copilăros), e o adaptare autohtonă a numelui grecesc…

        • Ar fi fost foarte Superb! Mai ales că eu încerc să petrec cît mai puţin timp la computer, întrucît mă duce în depresie şi mă slăbeşte fără să vreau… aşa că poate că am să fac o mică pauză de cîteva zile…

          (Ah, da, iarăşi am început eu cu cacofoniile mele 🙂 trebuie o dată şi o dată să le pun la punct…)

          Mailul meu este grafnosferatu@mail.ru, cînd îl vei trimite să nu uiţi să scrii mai jos cum doreşti să fii menţionat.

          Petrică – o să sune mai superb atunci cînd o să ai o barbă şi o să arăţi groaznic şi sever 😀 aşa încît doar numele-ţi va fi drăguţ 😉 iar strănii să se teamă să mai vină prin Moldova 🙂 în orice caz asta-i cazul/scopul meu.

          (Eu, de exemplu, din cîte pot să înţeleg arăt destul de groaznic(dar cred că mai mult straşnic), întrucît dimineaţa cînd intru-n baie şi mă uit în oglindă – mă sperii de mine însumi 😀 , doar după ce mă mai pieptăn încep să arăt aproape ca om :))

          • 😀 Îs obișnuit de mic să am acest nume și nici nu-l percep ca pe un diminutiv deja.
            Și eu de abia aștept să am o barbă decebalică , ca atunci când m-or vedea străinii să le mănânce inima câinii (și așa mai departe).
            Următorul articol va fi tradus de mine și îți voi trimite pe mail textul, pe care vei putea să-l modifici/corectezi, pentru că și eu mai fac greșeli.
            Numele/Prenumele meu este Druță Petrică, așa poți să mă și menționezi.

            • De nume/prenume ştiam, îmi trebuia doar confirmarea ta.

              Apropo, dacă se poate o întrebare personală care de mult doream să ţi-o dau(poţi să nu răspunzi de nu doreşti): tu n-ai cumva doi verişori(nu sunt sigur dacă-s doi, dar unul de 21-23 de ani)(sau ceva de genul ăsta) cu aceeaşi familie care trăiesc la Râşcani, pe strada Alecu Russo, sau pur şi simplu ai o familie foarte răspîndită?

              • Eu stau în sectorul Râșcani al capitalei, pe strada D. Râșcanu. Dar nu țin minte să am verișori pe aproape; întradevăr am „familie mare” pentru că taică-meu e un „nut-case” și în afară de mine și sora mea , mai are încă 8 copii(cu alte femei). Așa că nu m-aș mira să aflu că am rude prin preajmă.
                P.S. Am auzit că liceul în care ai învățat tu e pe aproape, în orice caz maică-mea (o cheamă Tatiana) cunoaște mai toți artiștii din Chișinău și deseori făcea vizite la atelierul lui Glebus Sainciuc și artiștii de acolo.
                Te-am lămurit?

              • Da, asta-r fi o coincidenţă prea incredibilă ca să fie adevărată, în orice caz m-am potolit puţin…

                Dar totuşi băiatul pe care-l ştiam/ştiu îl chema Costea Druţă(un băiat foarte inteligent, calitate ce nu prea-m întîlnit în Chişinău, clar că deja şi tu intri în această mică listă :)) mai ales că s-a aflat că trăiţi practic pe aproape. Cred că într-o bună zi o să descoperim totuşi că avem de fapt nişte cunoştinţe comune, mai ales că Moldova-i mică… asta-r fi de fapt foarte hazliu 🙂

                Glebus Sainciuc deja de mult nu mai predă pe la „Igor Vieru”, dar clar că mulţi îl mai pomenesc. Dar asta-i superb să aud că maică-ta mai este şi de artă interesată(spre deosebire de a mea). Dar pot să aflu ce artişti mai ştie de acolo, poate printre ei mai este şi profesorul meu?

                De vizitai, de exemplu, cu o lună sau mai mult în urmă liceul(al II-lea etaj) – puteai să vezi şi lucrarea mea de diplomă pe perete(dacă nu mai stă încă acolo). De fapt în fondul liceului sunt multe lucrări de ale mele, întrucît ei în general pe ale mele le obişnuiau să le „achiziţioneze”, astfel că am rămas fără o bună parte de lucrări.

              • Nu știu sigur pe cine îl mai cunoaște, trebuie să o întreb. Știu doar că-i știe pe mulți. În particular am spus despre G. Sainciuc fiindcă îl cunoșteam personal (când era în viață) și chiar am portrete pe care mi le-a pictat el atunci când eram copil( știi – busturi din acelea făcute în linii simple cu stiloul sau carioca) .
                De liceu știu de asemenea de la mama, însă n-am trecut niciodata pe acolo știu doar că e mai departe de lac.
                Voi încerca să merg odată, să-ți văd operele. Sau mi le vei arăta tu.
                Apropo, ți-am trimis articolul tradus pe mail.

            • Iarăşi mai n-am uitat: în privinţa link-urilor din traducere aş dori să te rog ceva:

              – Cînd este un cuvînt de substituit cu un link, atunci accentuează te rog acel cuvînt şi chiar în dreptul lui să pui în paranteze linkul de referinţă.

              – Dacă link-ul duce la un articol care deja are versiunea tradusă în română, atunci pune linkul de la articolul tradus.

              – Cînd sunt imagini, atunci pui linkul de la imagine în locul şi în ordinea corespunzătoare.

              – De dorit dacă un cuvînt în original este accentuat cumva printr-un scris, astfel de făcut şi în traducere.

              – Să scrii la începutul fiecărei traduceri fraza „Textul original de Varg Vikernes” şi alături în paranteză linkul articolului original.

              Asta-mi va uşura extrem de mult lucrul şi va scade şansa de a omite ceva sau a greşi. Dinainte Mulţumesc.

              P.S. Veni-vor timpuri şi vom avea şi noi barbe decebalice 🙂

          • Când am venit prima dată în Iași (în 2009) cred că vorbeam mult mai stâlcit decât vorbești tu acum – fiind într-un ținut „deromânizat” de-a binelea.
            Știu foarte bine ce înseamnă o constantă influență rusească în viața de zi cu zi, astfel chiar și în subconștient începi să gândești rusește. Noi tindem să complicăm unele structuri frazeologice crezând că așa ar suna mai literar, dar deseori sfârșim a suna absurd pentru că poziția cuvintelor din frază e greșită. De exemplu tatăl meu , dorind să epateze atunci când vin acasă, spune mereu „vreai” în loc de „vrei” fiindcă i se pare că între „vreai” și „vrai” e vreo diferență de corectitudine.
            Oricâte cărți ai citi, totuși mult contează să fii într-un mediu lingvistic sănătos, ca să-ți poți exersa aptitudinile. Eu dacă stau câteva luni acasă deja încep să uit să vorbesc frumos (mai ales că se uită toți ca la dinozauri la tine dacă vorbești ” ca un român”)

            • Eu de exemplu cînd mă duc (la piaţă) în cel mai apropiat sat moldovenesc vecin(nu departe de Varniţa) şi vorbesc cu cineva, la mine tot se uită ca la un dinozaur întrucît vorbesc prea „ne-săteşte-rusesc-moldoveneşte” 🙂 Nici tatăl meu încă nu s-a deprins cu vorba mea(cu toate că vorbesc de cine ştie cîţi ani aşa).
              Şi principalul că asta-i vorba mea normală, dar este considerată a făţărnicie de alţii ca adică să „par mai superior” decăt ei… Dar de fapt mi-i cu mult mai greu să vorbesc pe năravul lor.. Ei, las-să mă creadă mai departe aşa, întrucăt cam puşin îmi pas, mai ales că nu prea am cu cine regulat(şi neregulat) să discut. Îmi rugum doar propriile-mi gînduri… deja şi-au pierdut şi gustul…

              • Asta-nseamnă că nu vorbeam în felul lor, adică „ne-săteşte”(=”popular”) >> adică „ne-rusesc-moldoveneşte”(cum de fapt obişnuiesc a vorbi majoritatea moldovenilor din Transnistria, dar şi în Chişinău am găsit mulţi de felul ăsta).

  2. Pingback: Sombras entre las Ruinas | Hermandad Pagana

  3. Pingback: Shadows amongst the Ruins | Thulean Perspective

Lasă un răspuns către petrud2001 Anulează răspunsul