Lumina Divină

Textul original de Varg Vikernes

Se credea că copacii şi plantele medicale erau de asemenea în stăpînirea divinului; şi ele adăposteau spirite/zei. Þôrr se afla în stejar, Ôðinn în frasin, Sunna(Soarele) în măr etc. Apoi se credea că ei locuiesc deja în cîţiva copaci diferiţi; ca exemplu Sunna(în MYFAROG ea este numită cu numele ei mai vechi masculin Sowilus [=Helios, = Sol, =Khors/Porevit, =Brigandu]);

Din MYFAROG:

„Templul [lui Sowilus] este construit împrejurul sau lîngă copacul închinat lui Sowilus, ca de exemplu salcîmul (acacia), portocalul (citrus sinesis), mestecănul (betula), fagul (fagus sylvatica), stejarul (quercus), mărul (malus sylvestris), alunul (corylus avellana), laurul (laurus nobilis), pinul (pinus pinea), plopul (populus), merişor de munte (sorbus aucuparia) sau lămîiul (citrus limon). “

Spiritele/zeii erau într-atît de importanţi pentru proprietăţile acestor plante încît vrăjitorii antici cînd le tăiau în poţiuni, foloseau în acest scop doar cuţite speciale sau secere sacre, ştiute mai bine ca secure de aur ale druizilor, iar în Scandinavia ştiute pentru cioplirile runice a cuvîntului linalaukaz(„veşminte albe de in pentru pajiştea de flori”), sugerînd că plantele erau culese(din cîte ştim şi de druizi) în veşminte albe de in de pe pajişte, pentru a fi siguri că ele nu sunt lipsite de puterea lor magică prin contactul cu solul sau orice altceva murdar.

Acum, careva din spirite sunt slabe, careva mai tari, dar ele toate vin de la Soare; toată viaţa de pe Pămînt este „cauzată” sau menţinută de Soare! Deci cui i s-a acordat o viaţă de la Soare i s-a acordat şi un spirit de un anumit fel, o scînteie din Soare. O părticică de Soare pe Pămînt. Căldură. Lumină. Da; lumină…

Asta poate să sune fantastic, dar asta-i ceea ce într-adevăr se întîmplă în viaţa reală; lumina caldă a Soarelui este cauza directă a oricărei vieţi pe Pămînt, indiferent de credem noi sau nu despre asta ca fiind spirite. Cu timpul lumina se schimbă întrucît este alimentată de încă mai multă lumină de pe Soare. Chiar atunci cînd într-un adînc întuneric ardeţi lemnul în căminul din casa voastră de piatră, asta încă mai este acea lumină de pe Soare, fiindcă şi copacii îşi au lumina lor de pe Soare. Totul pe această planetă o are.

Ei, poate că nu chiar totul, penru că noi într-adevăr în acest context suntem influienţaţi nu numai de Soarele nostru, ci şi de alte stele(alte Soare) şi de reflecţia altor obiecte cereşti a luminii Stelare/Solare, ca de exemplu Mercur (Loki), Venera (Freyr), Luna (Mâni), Marte (Tyr), Jupiter (Þôrr), Saturn (Heimdallr), Uran (Ôðinn), Neptun (Njörðr) şi chiar Pluton (Hel). Clar că şi de lumina reflectată de planeta noastră proprie – Pămînt (Jörð).

Copaci şi alte plante sunt de asemenea formate de aceeaşi lumină. Probabil că ei ştiau sau pur şi simplu credeau că careva copaci şi plante puteau să primească şi să păstreze lumina (şi căldura) din una sau mai multe surse cereşti de lumină. De exemplu stejarul primeşte puterea lui Þôrr ( şi Baldr, şi Sunna…). Din cauza asta ei devin forma a acestor zeităţi sau spirite, atributurile lor.

Cele mai importante zeităţi ale strămoşilor noştri nu erau, precum azi mulţi cred, Ôðinn sau Þôrr, ci Soarele şi Luna. Chiar şi în Epoca Vikingilor, Soarele şi Luna au rămas cele mai importante zeităţi – deşi în fundal; asemenea Regelui şi Reginei supraveghindu-şi curtea. Ei erau cele mai importante surse de lumină. Soarele în timpul zilei, Luna în timpul nopţii. Cultul Soarelui era legat de munţi, iar cultul Lunii de surse sacre ce reflectau lumina Lunii. Cele mai răspîndite denumiri din Norvegia dovedesc acelaşi lucru şi aceste denumiri sunt întotdeauna împreună; Soarele şi Luna. Ca de exemplu Solberg(„Muntele Soarelui”) şi Skadvin(„Pajiştea lui Skaði”) sau Skadvatn(„Lacul lui Skaði”), întotdeauna localizate aproape una de alta. Chiar şi întreagă peninsulă Scandinavă este numită după zeiţa Lunii şi a vînătorii Skaði(în original zeul numit Skanþe); Skanþinawio („Pămîntul lui Skaði dincolo de Mare” sau „Insulele lui Skaði”).

Lumina influienţează nu numai corpurile noastre fizice, ci şi a noastre minţi. Atunci panteonul European ar putea fi atent cercetat şi clasificat într-o listă de influenţe divine (a luminii) asupra minţii omului. Comportamentul şi sîngele(=compoziţia genetică) ne permit nouă să primim mai mult sau mai puţină lumină de la diferite zeităţi pentru a întări în noi într-o măsură mai mare sau mai mică o zeitate sau alta.

De aceea pretenţia mea este că azi noi suferim de poluarea de lumina din oraşe şi faptul că noi vedem din casele noastre mai puţină lumină divină decît vedeau în trecut cînd şedeau împrejurul rugurilor sale sub cerul înstelat ( da, ei dormeau înăuntrul corturilor, dar majoritatea timpului totuşi petreceau afară). Noi eşuăm să întărim zeităţile în noi din simpla cauză că trăim în oraşe şi clădiri. Posibil că omul era să fie mai bun, mai divin, de ar fi fost trăit ca strămoşii săi. Spiritele noastre nu mai sunt hrănite de zei, ci de lumină electrică, lumină de neon şi cuptoare electrice. Substituţii a luminii solare create artificial. Sau dacă insistaţi că majoritatea energiei electrice de asemenea provine cel puţin indirect de la lumina solară, atunci cel puţin de la surse de lumină şi căldură absolut diferite, cu efecte necunoscute asupra spiritului şi minţii omului. Dacă lumina solară reflectată de o planetă se schimbă destul pentru a deveni o zeitete aparte, atunci ce zeitate ar fi lumina neonului electric? Cum ne influenţează, şi cum ne schimbă?

Asta va fi o soartă rea pentru noi dacă nu o vom schimba, fiindcă noi suntem naturali, iar vieţile noastre nu. Hail Sowilus! Hail Mano!